O altă noapte grea, îndoliată, 

Căci stelele demult nu mai apar;

Le caut astăzi iar, dar e-n zadar

Și bolta tremură, neconsolată. 

. 

Nu-i ordine și nici nu e hotar, 

Cupola plânge gri, rarefiată, 

Iar clipele se scurg spre niciodată,

Către-un destin absurd și solitar. 

. 

Privesc cu indecizie în mine

Și, disperată,-ncerc să mă mai mint, 

Cât rațiunea încă nu revine.

. 

Nu-i fum ce piere-aiurea,…

Vântul bate, crengi încurcă, 

Nu sunt strune de vioară;

În văzduh, ca la poruncă, 

Fâlfâie subit o cioară. 

. 

Croncănitu-i scurt îmi trece

Prin auz ca un fior;

Vremea încă nu e rece, 

Dar aspectul e minor...

. 

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește 

Iarăși claustrofobia. 

. 

Soarele blazat oferă 

Niște raze într-o…

Sufletul, flămând de șoapte,
Dezmierda-ți-l-aș în noapte

Și scălda-ți-l-aș în rouă
Când răsare luna nouă;

Pe de-a-ntregul să se spele
În scăldătoare de iele;

Fi-le-ar jocul lor sălbatic
Vrajă de flăcău lunatic, 

Lega-l-ar pe veșnicie
Cu al meu în cununie! 

Tot mai provoci furtuni transcendentale,

Numai că niciodată nu te prind,

Așa mi-ai spus, tăcerea împletind 

Cu vorbe grave și baritonale. 

Te chem în gând, visarea s-o aprind

Când orele devin sentimentale;

Tu vii mereu din cercuri siderale, 

Prin mintea mea, zănatic hoinărind.

Te-am ascultat și-o vreme am căzut 

În reveria că s-ar mai putea 

Povestea s-o luăm de la-nceput; 

În piept, iubirea…

Copilăroasă, toamna mijea la mine-n suflet 

În dimineți senine cu ochi de peruzea;

Cu unduiri feline și cu molatic umblet, 

Pășea parcă purtată de-un vânt de catifea. 

Îmi inspecta odaia încet, pe îndelete, 

Și chicotea, ghidușă, la tot ce observa;

Cu crizanteme albe și cu gherghine-n plete, 

De un parfum șăgalnic ea timpul îmi umplea. 

Îmi răscolea, ștrengară, prin rafturi prăfuite –

Ce căuta acolo deloc nu…

pentru mine

ploaia are iz metalic

și gust de floricele și gogoși cu lapte

are zâmbetul acela subțire

și mâinile tale mici și bătătorite

care învârteau fusul cerului

încă de pe vremea când

se depăna el

mai aproape de pământ

are picioarele tale albe

care străbăteau

desculțe

lumea

prin toate anotimpurile

de la începuturile ei

are și ridurile

pe care ți le îngrijeai…

norii

se mișcă lent

abia perceptibil

reptile uriașe

cu burți mari și 

albe 

alunecă deasupra pământului 

spumă de valuri 

lovind stâncile

tot mai aproape 

oamenii

își scot telefoanele 

valurile pozează cu nonșalanță

în formele lor

de reptile

și nori

***

norii se mișcă…

Seara căzuse pe creste cărunte

și noi ne grăbeam, alungați

de noaptea cea grea.

Tot coboram pe poteci de niciunde

și lupii urlau, depărtat,

de peste vâlcea.

Pasul iuțeam pe cărarea îngustă,

iar de pe costișă, un cerb

foșnind se-auzea.

Doi ochi luceau undeva, în pădure,

când alba rază de lună

în ei se-oglindea.

Iar tu mă urmai, o promisiune

ce încă, în inima mea,

se mai…