Eu voi locui pe o insulă de sare,

tu într-un nod de cale ferată,

între noi,

puncte de suspensie

dintr-o iarnă ghimpată.



Vom înălța, peste ziduri de ceață,

zmeiele de ieri,

în buzunarul de mâine

se vor strânge

tăceri.



Timpul bate la tobe. Toamna-l ascultă.

Săgeți de ruginä

se-ntrec la turnir.

Un orb răsucește…

Nu m-ai lăsat să plec niciodată. Nici să rămân,

nici să aștept.

Undeva, o casă de piatră

avea temelie

pe umărul drept.

Nu m-ai lăsat să iubesc niciodată.

Nici să te caut

între petale de crini. De la post-restant am aflat

că lumea noastră e-o artă

pentru străini.

Nu mi-ai dat voie să râd, nici să plâng

într-o seară,

de un clovn rătăcit în oglindă,

era ca o veveriță  

de…

Nu, tu nu obosești! Doar te odihnești lângă fântâni.

Prin sufletul tău trec însetați cu gânduri senine

și cocori care promit că nu vor zgâria lumina de astăzi.

Se aud cerbii lovind păduri noi cu coarne de anul trecut

și salturi din ghicitori vechi;

cu ele vor îmbrăca stâncile de mâine.

Lângă tine, un rai al pământului primește ofrande pentru tăceri.

Ana, îți amintești cerșetorul acela cu ochii căprui?

Avea o carte sub braț,…

Ai cules mere pe ploaie, te-ai furișat de trăsnete în sânul unei speranțe,

ai plâns când ai aflat că dulceața ta de fragi e amară,

doar tu știi cât ai fiert-o la lumina lunii,

nu mai vorbesc de mărăcinii peste care ai trecut să-i aduni

pe cei copți fără cusur,

de lupul ce-ți pândea fiecare pas și care, într-un sfârșit, s-a zgâriat pe inimă.

Te-ai bucurat când ai auzit vorbindu-se despre liniște.

Acum  o dai afară din piept și strigi…

S-au așezat cocorii la cină.

Vino să vezi cum au prins toamna între aripi

și îi povestesc despre tine:

cum te-ai strecurat în sângele ei ca o nălucă printre santinele de fluturi,

cum i-ai sărutat mâinile și ai devenit mai bogată când ți-ai șters ochii

cu veșmintele roase de brumă.

E atâta liniște încât nu pot să cred că n-ai auzit și tu

forfota de pe drumul…

Ce limpede mi-e crezul, ce proaspătă lumină

Coboară printre lespezi de-a lungul unui mal,

Ești mesagerul toamnei, ascuns într-o grădină,

Ce-și plimbă nemurirea din secetă-n aval.



Și-mi pare ziua asta o rătăcire nouă,

Mai plină cu o notă, mai simplă cu un dar,

Mă pierd în simfonie și dinspre tine plouă

Cu boabe de iubire cusute-n fir hoinar.



Erai odată vâscul ursit să…

Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din foșnetul troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept și farurile mării.

Bogate sunt cu tine. Îmi tot spun,

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

Un alpinist mi-a zis…