Eu voi locui pe o insulă de sare,
tu într-un nod de cale ferată,
între noi,
puncte de suspensie
dintr-o iarnă ghimpată.
Vom înălța, peste ziduri de ceață,
zmeiele de ieri,
în buzunarul de mâine
se vor strânge
tăceri.
Timpul bate la tobe. Toamna-l ascultă.
Săgeți de ruginä
se-ntrec la turnir.
Un orb răsucește destinul
și-l coase
de-un fir.
Adaugă un comentariu
Cum reușești să prinzi firul, Gino? Eu tot recitesc versurile și cred că am deja un ghem... Superb!
"în buzunarul de mâine
se vor strânge
tăceri."
În poeziile acestea, vorbesc şi tăcerile...
Cu drag,
Nikol
Mulțumesc, Augusta!
Da Coza, am umplut cerul poeziei mele de zmeie :)
Mulțumesc mult!
Toamna sentimentelor și a vieții în timp și spațiu. Da, Sofi, da! :)
Mulțumesc, draga mea!
Mulțumesc, Paul! Fiecare tablou e o culoare din mine :)
Valeria, mulțumesc pentru gânduri. Uite așa înfloresc tăcerile. În poezie, desigur! :)
Îmbrățișări, Lisia!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE