Ana. (VIII). Dulceață amară

[gina zaharia]

Ai cules mere pe ploaie, te-ai furișat de trăsnete în sânul unei speranțe,

ai plâns când ai aflat că dulceața ta de fragi e amară,

doar tu știi cât ai fiert-o la lumina lunii,

nu mai vorbesc de mărăcinii peste care ai trecut să-i aduni

pe cei copți fără cusur,

de lupul ce-ți pândea fiecare pas și care, într-un sfârșit, s-a zgâriat pe inimă.

 

Te-ai bucurat când ai auzit vorbindu-se despre liniște.

Acum  o dai afară din piept și strigi că în ea se adăpostesc războaie.

Ești sigură de asta, ai simțit schije în suflet

și ai zâmbit.

Ai zâmbit când ai descoperit frontul dintr-un film

pe care îl pierduseși,

un film despre dragostea celor care nu cred în ea,

ai făcut-o ghem și ai aruncat-o în ocean,

așa te-ai trezit salvând peștii din gura urșilor polari.

 

E seară, Ana, e seară pe toate meridianele timpului!

Ți-am făcut ciorapi de lână, ai mult de mers,

iar tu obișnuiești să te descalți când treci praguri,

ți-am pregătit o busolă, știu că te descurci,

cândva îmi vei număra mestecenii care ți-au umplut pădurea de gânduri.

Aaaaaaa, și să nu uiți: orice munte este, de fapt, o moviliță!

[gina zaharia]

Da Coza, cum să nu te ascult? Voi reveni asupra titlurilor privind cifrele arabe.

Cât despre exclamație, cred că am auzit-o ceva mai intens! :)))

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Superbă interpretarea ta, Nikol! Cred că da, ei îi vorbesc! :)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Ana cunoaște muntele, așadar, îl poate trece :) Da, mai vine! :) 

Mulțumesc, dle Tudor!

[gina zaharia]

Paul, mă bucur că starea mea a ajuns în sufletul tău! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria! Printre mesteceni și-a aflat drumul de toamnă!

Drag, 

[gina zaharia]

Mulțumesc, J' Arrive!! Cred că mestecenii au liniștea cea mai... cântătoare :)

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În titlu, cifrele arabe trag a mercurial. Hai să dăm literaturii nobilele cifre romane!

În exclamație, cred, ajunge un A.

Ana e frumoasă!

da Coza

[Nikol MerBreM]

Aaaa, am uitat să vă spun gluma care îmi stăruia în minte şi cum poezia asta mi-a stăruit în minte toată dimineața, precum un cântec care îți place şi pe care îl îngâni, m-am gândit să revin să adaug şi gluma: dacă vă cheamă Zaharia, până şi "dulceața amară" a ieșit dulce :)))!
Nikol

[Nikol MerBreM]

Încă din primele versuri m-ați făcut să-mi fie dor de mirosul de toamnă al merelor căzute pe frunzele umede, dor de o plimbare în mirosul reavăn al pădurii, m-ați făcut să-mi fie dor de mine :))! Poeziile despre Ana sunt pline de tumult, speranță, renunțare, sfâșiere şi iar speranță. Ştiți ce cred eu? Ana este însăși iubirea! Ei îi vorbiți :)!

Cu drag,
Nikol

[Tudor Cicu]

Așadar, Ana trece muntele! Vine spre noi cu un „nou(ă)” poem. Ana, încă puțin, și vei deveni o legendă. (Nu mai redau și eu, dar strofa redată de Valeria e superbă).