În orașul ăsta plouă

Cu trei amintiri deodată:

Una are casă nouă,

Alta e mereu

plecată,

Iar cealaltă se preface

Că nu-i pasă…

Am simțit o durere

Și am dus vârful limbii,

Ca pe o mângâiere,

Să-mi alin măseaua

Ce mă însăgeta până-n suflet.

Dar nu era acolo,

Mă durea umbra ei.

Atunci,

m-am prăbușit în gânduri:

Când mă va durea capul

Și voi duce mâna la frunte,

Dacă nu va fi acolo?

Voi fi un om fără cap

Care va umbla liber prin lume?

Căci de murit

Nu am de gând,

Nu încă.

Și când îmi voi simți timpul,

Am să vă strig…

Ai fost regina înainte

Să fii salcie

Şi eu podul de pin roşu

Pe care te simţeam copila pădurarului ce avea un câine

Ce  lătra  anunţându-ţi venirea... 

Treceai ușor,cu  teama de a nu  privi

Cu ochii mei,

De a nu  iubi

Cu inima mea,

Ce mult mă strângeai la piept,

Alergam împreună prin poienile cu zâne verzi

Și piticii adunând ceara stelelor stinse în urma noastră

Până când

Au început…

Septembrie-i târziu pe-afară,

Frunza e plină de fiori

Și iar se-adună în cămară

Fructe cu miros de flori.

Spre apus, în cete, norii

Fac umbrele peste creste.

Tot mai reci se-arată zorii

Care scriu altă…

Hai să jucăm șah!

Tu cu viața ta,

Eu cu a mea.

Mutăm pe rând.

Șah la inteligență!

Îmi spui.

Pășesc peste o pătrățică,…

Dai cu nasul în mine dragoste

și te faci că nu mă vezi

cum s-ar zice ai orbul găinilor

numai că nu cotcodăcești 

și nici nu faci oul de aur

Doamne-ferește

totul te lasă rece

(mai ceva ca un cimitir ambulant)…

bărbații privesc cu invidie

sunt genul care promovează arta conflictele economice

progresul relațiilor

sexuale

misterele din cerul atât de aproape încât mi-e teamă să nu-l stric

cu mâinile goale

greierii umblă ca după mort

de parcă s-au trezit cântând

la beție

în loc să-mi fac de cap cu femei precum un băiat de oraș

colind bibliotecile

desigur asta nu mă face mai bun dar câștigul…

frunza galbenă

sabia lui Damocles

în cădere liberă

Costel Zăgan

Din specul mă scrutează cu-aspectul buhăit

doar suvenirul trist al chipului trecut,

Frumos îndrăgostit, acum urât acut,

Schimonosit de timp și tot ce n-am avut.

Mă înfioară gândul că pasul următor

este final și …n-am decât să mor.

Ce visuri să mai năzui? Ce am de așteptat

când semnele arată capitol încheiat?

Mi-aș vinde sufletul pe-un corp mai tânăr!

S-o iau de la-nceput, anii să-i număr.

Să nu-mi mai fie statul o…

lumea ta e specială omule poți întinde gânduri la uscat

pe garduri peste casă sau unde vrei

numai să le ferești de viscole pot veni din toate părțile deodată

și-atunci trebuie să inventezi alt cuib

să mănânci poame vechi ori să trimiți epistole …

                                                   apă sau bere?

                                                        apa-i viaţa

                                                              fără ea

                                                              ruptă-i

 …

În liniștea dimineții, o rază

transformă norii  într-o pană

ce se răsfață în aer.

Mi-e dor.

Singurătatea mă trimite

în sfera luminii și

înălțată din umbră,

mă disipez în infinit.

Ating cerurile cu fruntea,

deschid portaluri necunoscute

și citesc gândurile îngerilor

cu blândețea cu care,

odată,

primeam mângâierile tale

Aș vrea să străbați eternitatea

pentru…

O, doamnă Toamnă,
tu dezlegi mistere
ascunse în culori, în șoapte
și-n miile de stele!

În pletele tale de aramă
se joacă vântul pus pe șagă
și-n fiecare clipă,
norii desenează-n grabă
file de poveste...!

Frumoasă Toamnă
mă desprinzi din vârtejul vieții
și mă readuci în regalul tău anotimp,
dăruindu-mi liniște și amurg!

ea vedea în oglindă

o pasăre cu zbor de ceară

puțin ruj roșu, te rog, să contrasteze

cu hainele unui om care vrea să fie nimeni

se ferea cu mâinile ca un orb speriat și încercam să i le țin

măcar o pată sangvină în mijlocul buzei

au trecut șaisprezece ani

mama trăia într-o biserică invizibilă

și niciodată nu ceda. rujul, fără miros, pudrat

i se potrivea cel mai bine, ca un contract nesemnat

nu pot, iubita mea, să…

Mi-au adus ce-a rămas de la alții. Am aruncat farfuria cât colo.

Iar m-au bătut. Mi-au pus foarfeca-n păr, m-au târât, m-au călcat

în picioare.

Le-a fost frică prea mult. Doar viața poate lovi așa de rău.

Stăteam cu mâna întinsă, parcă cerșeam. Nu știam ce se-aude: apa din streașină

ori sângele meu, clocotitul.

Ceilalți copii dormeau prost; dădeau vina pe mine. Educatoarea și-a scos haina și-

a zis: nu așa se educă un suflet!

Am început…

Susură a lacrimi

Râuri născute din piatră.

Trecem Pământul prin patimi.

Oare ne iartă?

Vântul se înfierbântă…

Cu pași flămânzi te urmăresc,
Alerg, te pierd și regăsesc
Și obosit, cu părul ud
De printre ramuri te aud

Când freamăt cu un glas secat
Că prea departea ai plecat
Și-ncerc din urmă să te prind,          
Dar zbori ca fluturii râzând
Și râd și eu, deși gândesc
Că nu tu, eu mă rătăcesc
Și fără tine n-am să pot
Prin ape tulburi să înot.

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

cine a creat viața a pus și moartea alături

s-a mai dus un poet ce vreme grăbită

poate că e un termen pentru a muri

sau poate că viața nu-i decât o moarte lentă

ca și când te-ar mângâia cineva pe inimă până țâșnește sângele

credeam că n-am să îmbătrânesc vreodată

dar în…

                                                        „precum într-o peșteră unde stropii ieșind prin pereți

                                                                       te fac să crezi că e goală

                                                                       descopăr imagini cu oameni dansând lângă focul din…