Adâncul enigmatic

                                              Mă prinde noaptea-n vălu-i de tăciune

                                    şi un suspin pe gleznă-mi lasă... dulce;

                                   …

ceaţa calcă puntea

peste care

picioarele si gândurile trec

inventat

să părăsească orice spectacol…

DINCOLO DE ABIS

Pasărea de sub braţ nisipul scoate din clepsidra

ce-mi numără vieţile înapoi

într-o aripă frântă am pietrificat timpul

bântuită de ulceraţii în fiecare verticală scârţâitoare

a templului meu

am parcurs coşmarul de-a accepta încarcerarea

în limitata materie care…

Păşind pe pietre şi nisip fierbinte

Îmi strânge trupul cerc de foc ce doare

Te port în gând, iubindu-te, cuminte,

Mă tremură fiori, şi-au gust de sare...

Se sparge-un val pe gleznele-mi pribege

Geloasă, stânca-mi trage o ocheadă

Un altul, ce vrea gândul să-mi dezlege

Mă înfăşoară, zici că-i o tornadă.

Îmi arde gândul, nu mă duce valul.

Seducătoare, apele mă cheamă

Din depărtare strigă-mă…

Am așteptat, pe-o frunză de pelin,

Cu sufletul pictat în zbor senin, 

Să plece luna în colind la Care

Şi să pornim, pe-o şoaptă, la plimbare.…

Fragil, vremelnic,

zâmbet chinuit

nu suntem, nimeni,

suma vieții,

din existență, totdeauna,

perfectul cel mai simplu

l-am omis.

Deci mai rămâne

gândul, visul

și conștiința

originii și devenirii noastre,

suntem același veșnic compromis

între sublim

și adevărul despre naștere

și moarte.

Ne suntem drumul

înainte și-napoi

în libertatea individului

spre mâine,

perfect cunoaștem

fiecare pentru noi

că…

Bate-mi cuvintele-n cuie

dar lasă-mi isuşii la cer să se suie!

Fă-mă dor sau fă-mă poveste

pentru cât dor cuvintele-aceste…

Ceva din cântecul acela duios

îmi pune cuvântul la tâmplă în semn de armă -

poezia e o pasăre îngropată în os

şi tot ce ating cu carnea ei…  mi se sfărmă!



Simt o muzică albă în paşi…

Ţin cuvântul

la tâmplă în semn de armă,

cine-mi ascunde anii rămaşi!?

Sufletul cui mi se ascunde în palmă?…

în duel cu timpul

glonţul secundei îmi perforează branhiile de ceaţă

înot în oxigenul trecutului 

îmi depun în formol iubirea

inima disecată de tristeţe

bate în pereţii pieptului

ca un ciocan într-un gong tibetan

sunete prelungi

ţipete de pescăruşi

se nasc sub zarea oarbă

anesteziat de alcool

operat de amintiri

strâng în pumni nisipul clipei

şi ascult muzica valurilor

durerea e o clepsidră

se goleşte

se umple…

Toamna cu ochii căprui a cerut verii

soare pentru umbră şi poame dulci

 pentru zile sărace-n suflet

Câmpul acoperit  cu  visele copilei

 împletite-n părul curcubeu

s-a preschimbat în  valuri roşii de măceş

Cocorii regăsindu-şi zborul

într-un tablou ruginit de lacrimile lungi ale  toamnei

duceau…

Şi sunt Icar

Şi aş putea să mă înalţ,

Să evadez

Din labirint.

Împăcat,

Port aripi de ceară.

Niciodată, însă,

N-o să le încerc puterea…

dar

cum voi şti

dacă această zi este şi a mea

sau dacă memoria acestor rânduri

îşi va întinde paleta de culori

peste desenul unor vase arse

ochii sunt…

COMUNICAT DE PRESĂ ARMONII CULTURALE: ANTOLOGIA UNIVERSALĂ A POEZIEI ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE MERIDIANE LIRICE 2012 – LISTA AUTORILOR ANTOLOGAŢI

La 1 martie 2012, Revista şi Editura Armonii Culturale au lansat o nouă provocare culturală: Antologia Universală a Poeziei Româneşti Contemporane MERIDIANE LIRICE 2012. Au răspuns provocării…

Mă doare, iubito, pustiul din șoapte

Și strig spre lumină cu pleoapele-nchise,

Câmpii fără stele pierdute în noapte

Își leagănă macii crescuți printre vise.



Privesc în oglindă cum timpul suspină

Când tâmpla se-mbracă în albe ninsori,

Și-n toate din mine ai prins rădăcină

Crescută când roua se-așterne pe flori.



Cu brațele-ntinse te strig să-mi rămâi

Aproape de suflet, de soare, de gând,

Să-ți fiu alinare, să-ți fiu căpătâi…

RESETARE

 programul galactic resetează efemeridele

apasă butonul roşu

cicadele dansează pe ritmul morţii pulsiuni de soare marmorat

întoarce pe dos membrana…

Ai văzut cum învârtirea

naște pământul din roată

cu mâna asudată

de gânduri?

Ai simțit cum cuvântul

sărută frunți înnorate

cu flori de cireș

în pârg?

Ai citit în riduri de buze

cum te chem mut

să-mi împletești

apusul?

Ai privit carul mare

întinsă în…

Scriu lacrimii să nu mai doară

Scriu cerului să-ntoarne norii

Scriu nopţii să mijească zorii

Şi ţie-ţi scriu... A câta oară?

Cuprinsu-te-au vreodat’ fiorii

Când luna tâmplele-ţi măsoară

Simţit-ai oare-n prag de seară

Că nu doreşti să laşi cocorii

Să zboare singuri, şi c-ai vrea

Din depărtare să faci rouă

Sorbind-o chiar din mâna mea?

Mai scriu... şi dac-o fi să…

Ia-mă și du-mă

cât mai departe,

pe creste de cer, pe umeri de munți-

acolo să scriem, iubite, o carte

așteptând înnoptarea

cu pași tot mai cărunți.

Ia-mă și du-mă

cât mai departe

și pune-mi în palmă vise albastre,

promite-mi că moartea doar va desparte

împreunarea târzie

a mâinilor noastre.

Ia-mă și du-mă

cât mai departe

și îmi culege ploi de vară cu mâna,

curcubeie să-mi…

cu tălpile goale, zdrenţuite de stânci

ascult bătăile inimii - clipe

liniştea străjuind peste ape, ce ape adânci...

vocea ta, ecoul, visul în glob de cristal

alinare, lumină, dorinţă şi dor

pe ţărmul uitat de speranţă

şi un biet pescăruş poposind pe o creastă de val

mă ustură ochii, privesc depărtarea

nisipuri ce ard în văpaia din gând

se-ntunecă iar, timpul meu se opreşte

când eu vreau…

Istoria se regăseşte-n mine

Globulele-mi sunt pline de strămoşi

Arcaşii de din vale de Rovine

Sunt anticorpii mei victorioşi.

Ţigani nomazi dansează în artere,

Fanarioţi adastă-n neuroni.

Levantul tot s-a revărsat în fiere

Peste străbunii mei autohtoni.

Accentul slav îmi susură-n…