Să îmi susţii părerea câteodată

nu mă lăsa ostatic prin zăpezi,

deşi e toamnă clipa-i întristată

că ninge ruginiu peste livezi.

Ne măsurăm în anotimpuri viaţa

de bătrâneţe fluturii vorbesc,

când ne trezim în ceaţă dimineaţa

şi-n buze moi tăcerile rodesc.

În palmă locuiesc din întâmplare

doar umbre care le-am pierdut,

când herghelii se rătăcesc în soare

purtând în coame magicul…

Somnul pământului încolțea

grăunțe de vis restaurator

în genunea dezmățului usturând

agonia țipetelor de răni babilonice.

O strălucire de gol identitar

cum nu se mai văzuse pe

crucea sălbăticirii

punea mersului târâș prin balele de

lacomă slăvire

  a târguielilor retrograde

tălpi decupate din piele

de puritate smulsă cu pilduitoare râvnă

vidului primordial.

Peste…

În brațele tale sunt ca un cântec simplu,

aproape de o frumusețe nerobită

de gustul pământului; 

când treci prin pârâuri abia șoptite

încrustezi în mătăniile sufletului meu o iubire păgână,

din trup se desfac sfori de ceară,

în cuib e încă ceață, sub streașină ocol de păsări 

doar crucea își întinde brazdele

ca o îmbrățișare peste singurătate;

cerul se încurcă în sforile mele

cine ești tu, femeie, 

să-ți agăți…

Orice pasăre pe limba ei piere

orice cântec îşi are sfârşitul

o săgeată îi poate frânge zborul,

o…

Luna își odihnește obrazul pe Limba Română.

Ea își unduie sunetele

ca niște pene de egretă.

Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,

aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre

pietre tăcute, și-a întors fața mândră…

cu ochii minţii în caietul pentru suflet. N-am

reuşit niciodată să scrijelesc hârtia cu gândurile

şi

asta pentru că

iubirea

nu era (cu)prinsă

în cuvintele

pentru el.    

Aş vrea să te alung din fiecare gând,

să fac secunda ghem în zâmbetul pustiu,

să simt eternitatea în şoaptă tremurând,

să fac cu viaţa mea ce astăzi nu mai ştiu.

În fiecare seară aş vrea să putrezească

poveşti cu feţi-frumoşi sub crengile de nuc,

delir şi frumuseţe ce vor să-mbătrânească,

sunt câteva iluzii ce-n lacrimi le usuc.

Tu spune-mi dacă mâine destinul e sărac,

speranţe-n agonie pe pajişti fără…

Intinse corzi îmi zac pe Stradivarius

Prin efuri mă-ntretaie cu iubire,  

Acorduri mi se-nalță către Sirius

Iubindu-te novice și-n neștire...

Eclise se-mpreună printre nituri

Bătându-mi cuie în acord de cvintă

Pe talia mlădie vii și-mi…

Şopteşte luna prin acorduri de vioară

începutul toamnei pline de culoare,

cerul vrăjit trimite stele căzătoare

să-şi facă o coroniţă ca de domnişoară.



Se sting florile-n lumina zilei,

umbre ruginii se aştern peste ele,

soarele mai duce povara verii

în timp ce greierii visează clopoţei.



Se întinde iar toamna peste noi

ne…

Noaptea,la poalele unui codru

cu muguri de solemnitate,

în ieslea căprițelor mele

idei îmbujorate de muzica

nesfârșirii spațiale

scriu poeme.

Eu și simplitatea-mi cu șira spinării

măduvă de mirare

mărturisim

(în fața altarului de străvechime termală

din creștetul Dealului Mierii)

că bem lapte cu spumă de slavă -

când iarba somnului devine

cântec de leagăn pentru…

am ştiut niciodată să spun

acel “Te iubesc!” din cuvinte. Era doar

pentru el în pauzele

dintre ele,

dintre rânduri,

dintre cuvinte,

dintre litere. E respiraţia mea.

Sufletul.     

Hâd gardian, prezentul, se-nchină la-ntâmplare

și viața-i doar o zeghe ce strânge-un suflet viu, 

tăcerea-l împresoară, putință nu-i. Scăpare?

E doar cuvântul - cheia spre lumea din târziu.

nopţile freamătă pletora frunzelor

fluieră cu greierii la unison

îşi pilesc colţii de câine castrat

să muşte din luna anatemizată

soarele anemic suturează perdeaua vie

a norilor /cai sălbăticiţi de praful cîmpiei orb/

aburul pământului/roşu ca un abator/

înfige ghearele sodomizante

în gura cerului/uter (retro)vers

se rotesc idei ajunse la apogeu dispersând

frunze pacifiste

întunericul sapă un tunel (mai)…

Te-am căutat în focul adormit pe altare

Şi te-am visat prin adâncimile astrale;

Rătăcitor însetat prin pustiuri sahare

Încă mai sper la reîncarnări ancestrale.

Torturat de amăgiri ce dărâmă destine

Mă zbat printre umbre ce mă poartă spre stele,

Dar te aştept osândit printre furci caudine

Lumini să dezlănţui peste…

divino

atunci când arcă-mi vei fi prin neant

lasă-mă să adorm obosit de rătăciri

cu capul pe pântecul tău

leagăn de începuturi

lasă-mă măcar o eternitate

să-ţi simt degetele prin memoria inimii mele

pe fruntea îngheţată de frici ancestrale

taie-mi aripile iubito

fără milă

tu eşti ultimul meu zbor

Dintr-un pom cu o aleasă geometrie

Îmi creştea sub mâini un clavecin,

Susurând a clorofilă vie

Înfrunzea din el un cânt divin...

Poate-n seva lui cu săruri minerale,

Răbdătoare tăcerilor depline,

Apele cereşti, primordiale,

Se zbăteau din clape către mine.

Nu mai ştiu ce cheie ţi-am adus

Când te chemam din pom să suni,

Dar degetele toate mi s-au pus

Pe pielea ta ce respira minuni...

Şi…

l-am răstignit acum. Nu obosise deajuns

în (pre)umblările prin viaţă după Suflet.

Pe el,

pe Suflet l-am aflat,

l-am găsit,

am ajuns în spatele lui. N-am avut puterea

să-l ating. Doar l-am strigat şi l-am rugat

să mă ierte

că mi-am smintit picioarele pe cărarea spre el.

Eu nu aveam aripi. L-am spălat şi l-am agăţat

la uscat. Trupul. Cred că se va întoarce la mine

să vadă,

să…