divino
atunci când arcă-mi vei fi prin neant
lasă-mă să adorm obosit de rătăciri
cu capul pe pântecul tău
leagăn de începuturi
lasă-mă măcar o eternitate
să-ţi simt degetele prin memoria inimii mele
pe fruntea îngheţată de frici ancestrale
taie-mi aripile iubito
fără milă
tu eşti ultimul meu zbor
Adaugă un comentariu
Mereu credem asta. :)
Frumoasă declarație.
da Coza
Meditație asupra sensurilor eterne ale iubirii, de care eului liric se simte structural legat.
O mică bijuterie strălucitoare.
Sofy
Dragostea îți dă aripi și te lasă să-ți pui capul la pieptul ei. Și de fiecare dată credem că e ultimul zbor...
Iată cum arta te aduce la divinaţie.
multumesc frumos, Iris!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE