pe umerii goi lipsiți de tinerețe

ningea pe lucruri

și pe asfințit

împodobindu-l cu aură azurie

așa cum cerul

își revărsa aura peste viață

atât de liniștit ningea

și pe timp

desǎvârșindu-i vechimea

modelând anotimpurilor pereții în straturi…

Am încercat să-ţi scriu, cerneala avea o culoare străină

parca semăna cu sentimentul meu, era ştearsă

cineva virusase plăcerea

mâna tremura de neputinţa gestului

era dificil şi greu de depăşit momentul

încercam să mă conving de realitate

fără să înlocuiesc clipa

punctul de trecere spre eternitate

şi totuşi de ce sunt aşa mulţi care-o căuta

unii spun că fericirea seamănă cu noi

alţii spun că are o mare pasiune

pentru apus, răsăritul nu…

Să mergem prin troiene de ghețari,

să învățăm acolo ce e focul,

să locuim în vise de zidari

și să-nflorim…

nu ai nevoie de argumente

ca să ştergi din memoria contradicţiilor

mări ale căror valuri

refuză mareele înalte

similitudini atavice pe margini de secundă

sau fluturi blue mormon

din hârtie cerată

care-şi netezesc aripile culorii

în simple

sporadice şi tot mai nesemnificative

ploi de cuvânt

încearcă să priveşti relaxat anotimpul desprinderii

pe sub genele frigului

se va dezveli de ceţuri iar…

ai intrat prea adânc în mine darling

ca un Jack Daniel’s

băut prea rapid

şi dacă te-aş scoate

rana

ar deveni instantaneu…

stare de amnezie

nu ți-am spus oare…

acum pentru fiecare zi deschid o ușă

chiar dacă leg străzile

de câte un bloc turn



un arhitect unește stelele

așa cum beau cafeaua dimineața



dacă nu ar fi atâtea lumini fără flacără

buzele noastre ar ciuguli acea muzică gigantică

ce clădește pământul perfect rotund



poate iubirea e cea mai bună comedie

cea mai gustată prăpastie

cea mai înaltă atingere



dacă am deschide cojile

suspinele ar invada diminețile

iar…

Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place

OMBILIC DE MAGIE

doar acum

poţi scrie pe ombilic de magie

o altă poveste în harta creeaţiei de te vrei

ţi-a şoptit blând Părintele

văzându-te supărat

despică edenul…

A învăţa iubita pe de rost

Nu e ca şi cum ai învăţa femeia

Pe dinafară

Sau o poezie pe dinauntru…

Pederostul iubitei vine din respirarea

Cântării cântărilor

Respectând ritmul

Căderii stelelor în august

Cade stea

Cădem şi noi

Şi toate pederosturile rostuite

De la adam şi eva încoace

A-ţi învăţa iubita pe de rost

E cum ai asculta odiseea cântată

De orbul călcător

Pe valurile fluviului

Iar tu ai împărţi…

Umbra luminii pure de Vasile Ionac                              Urmările poeziei pure de  I. M.Constantin             



Iubind mereu pe apucate,                                                                                           Scriind mereu pe apucate

Nu căutam nici un răspuns                                                                                         Nu aşteptam nici un răspuns

Și ca un ins fără…

Un val de cer se zbate 

de ţărmul iluziilor –

bule de vis limpezite

în albastrul cerului…

Călăul perie redingnota de pe care negrul

Stă pe picior de plecare

Lăsând locul griului murder

Şi cusăturilor albite din umeri

E fericit

Astăzi participă la un eveniment

Aşteptat de mult

Şi-a comandat un buchet de romaniţe

Pentru a sărbători

Ba chiar şi-a lustruit pantofii

Toată dimineaţa si i-a lustruit…

Jos îl aşteaptă trăsura municipalităţii

Evenimentul trebuie sărbătorit cum se cuvine

Cetatea este alături de călău

Iar…

VIS - ARE

stea mică şi zurlie

bezna filtrează

ghiduşă

printre cozi de cometă 

aprinde culori

în falange

desenează magistru

îmbrăţişare…

Tu mireasă dragă, unde-ţi este valsul?

Ochii-ţi sunt luceferi rătaciţi prin stele,

Sufletul te doare, nu poţi tine pasul

Dansul tău un  zbor frânt de rândunele.

Nu simţi armonia, freamătul din cântec,

Nu auzi vioara, pentru tine cântă,

Inima-i o rană, plânsul tău descântec,

Ciuta rătăcită ce spre-nalt se-avântă.

Chipul ca de ceară, lumânare stinsă,

Jalea curge-n tine clocotind prin vene,

Suferinţa surdă…

cresc ierburi din tine iubito
ca într-o nibelungă primăvară
când adoptăm pisici de mai
le creștem cu umbre
silențioase umbre adormite în sânul naturii
le vânăm ca pe cerbi
cu arcul și sulița
noi doi goliți de soare
într-un episod apocaliptic

cum ne gâdilă iarba genunchii iubito
de parcă nu ar ști
că o să facem dragoste în ea
de parcă nu ar ști ...

cum cresc umbre iubito
din tine
din noi

Aproape zilnic stări de fericire

se schimbă-n deprimări, dezamăgiri

când înfloresc ciulinii prin iubire

şi se rotesc apusuri în priviri.

Trudim neputincioşi într-o ispită

păcătuind cu rost şi fără rost,

sperând să fie clipa mai grăbită

în zbor de fluturi fără adăpost.

Cad curcubeie-n umbre de trădare

pădurile tresar lângă furtuni,

răpindu-ne din vis pe fiecare

când ploile-nfloresc lângă genuni.

Aproape zilnic…

ZÂMBEŞTE LUMEA DIN PICURI DE GENUNE

“sunt atât de frumos”

suspină candid un licurici

care-şi priveşte frizura într-un ciob de fulger

în degetar de galaxie violetă

bezna filtrează printre cozi de cometă 

copiază tandru…

Mă-ngroapă secunde

Greoi sub cuvânt

Adânc mă îngroapă

Pământ din pământ

Îmi taie secunda

Cuvânt în silabe

Te-ntoarce la pilda

Cu vacile slabe

Mă bâlbâie veacu’

‘n cuvântul stingher

Mai pune o piatră

E tot ce îţi cer

Mai pune sub piatră

Cuvânt scrijelit

Şi lasă-l acolo

Să stea la dospit

Şi poate-o să iasă

Din piatră în chin

Cuvânt-răstignitul

Pe-un trunchi de…

Simţea

un fel de exaltare

copilăroasă,

de năvală de tinereţe

şi toate drumurile

îi erau deschise

în mintea lui.

Îl găsea nepregătit.

După câteva clipe

de încordare

ca să prevină

lacrimile,

rămase nemişcat,

cu o privire uimită

suspendând

măsura timpului.