fiecare an, primăvara, îmi alegeam

(non)culoarea în care-mi vopseam

“gardul”. Acum, nu ştiu dacă a fost

noroc sau nu, dar în timpul în care  

începusem să mă zugrăvesc, la masă,

într-o discuţie (a)prinsă, eram

eu,

sufletul

şi mintea. Eu, pe post de arbitru. Ei

îşi disputau meciul lor. Sufletul spunea

că doar cuvinte, vorbe mâzgălite

erau pe trupul lui.

Mintea părea ca îmi ia…

la început formă nedefinită

materie cu luciu stelar

pudrată cu praf de lună

hoinărește prin univers

cu viteza luminii 

într-o perfectă comuniune cu matricea divină

încet aerul

începe să-și schimbe textura

peretele tricotat din aliaje angelice

capătă fisuri

susul rămâne jos prin cădere 

fire invizibile țes cordonul ombilical cu universul

apoi s-acoperă cu apă să nu doară desprinderea

pământul are…

floarea de nufăr

nu a prins izul bălții

muntele-i tăcut

Să nu te risipeşti 



Cuprinşi de febra spaţiilor vaste, 

visul născut din dorinţă 

ne-nalţă cu putere, vii, tot mai sus, …

Luna îşi deşiră mosorul cu raze

uneori sfoara lor se-ncurcă printre gene

dovada trecerii mele prin noapte

corbii duc stelele-n cioc aşezându-le pe cer

în forma speranţelor noastre

modelează întunericul pe aripi întinse

doar vise târzii poartă în ghiare puternice

din înalt le dau drumul în singurătate

noi pământenii le spunem stele căzătoare

ne punem o dorinţă să putem plânge

mai târziu de neîmplinirea ei

tu ştii mult mai bine

tu…

de rusalii

au înflorit

toate florile din plastic

când dumnezeu îşi ia vacanţă

vernisajele morţii

sunt pline de kitsch-uri

Privește răsăritul, e un crâmpei din tine,

Astăzi îți plimbă trena prin sferele divine!

Într-o nuanță fină, sub dunele de sare,

Porți pas de rouă caldă în trend de sărbătoare.

La margine de sete te-oprești o clipă-două,

Împarți în patru zarea, în două poate plouă,

Însă un sens de vrajă te capturează-ndată:

Pe-aici sunt holde multe și-mi plimb inima toată!

Știu că iubești cetatea Însemnelor albastre,

Pe…

adânc surâs din picături de stele                

urcând în formă tristă                                  

de sărut                                                      

descătușează mișcarea universului             

de foc                                                                  …

să nu fie aripi de pasăre

ar zbura vremea ca vântul

și-n pustiul ce ne cuprinde

praf se va așterne peste tot ce am fost

puneți mai bine un strop de rouă

să-mi limpezesc ochiul - martor la durerea lumii

ori căutați licurici

să-mi strălucească ploile

când îmi revărs bucuria



delta zilei strânge în brațe aburul vostru

semn că ați mers prin cenușiul devorator

al…

Mai întâi te-am simțit

 Apoi te-am rostit

 Și cuvântul s-a făcut trup

 Semeni cu tine

 Cea din versurile mele

 Scrise într-o noapte ca aceasta

 Te-am visat poezie

 Și-am făcut dragoste

 Cu toate cuvintele alea 

 până când...

 mi te-ai împlinit. 

intemperiile gândului se luptă acum sufletul

să-şi creadă trupul din minte. Era mai anevoios

războiul lui

Niciodată

cu

Jurămintele cicatricilor strânse

în jurul pieptului, dar (doar) poarta aceasta

am ales-o

să sper

că voi ajunge la capătul drumului

unde mă aşteaptă vişina mea

putredă

şi

dulce-acrişoară

a vieţii.     

cu nările sufletului desfundate

adulmec în răsărit mirosul de viaţă

din evadate…

de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de furnici trec pe cer

de la dreapta la stânga

carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un gram de nebunie

șapte zile am strâns boabe de încredere să-l rescriu

aveam paznici la fiecare movilă închideam ochii doar să-mi arhivez veghea

de care am agățat curajul pe tonuri

erai vizitiu de onoare la primul rond ai lăsat caii flămânzi

noaptea murmura ceva de Beethoven așa s-au…

savanţii au clonat urechea lui Van Gogh

scannerul urmăreşte precis curbura

lobilor inimii creierului…

călătorie în adâncul meu

am închis uşile, ferestrele,

am tăiat curentul

pentru marea coborâre

pe scara melcată

spre capătul meu

pentru că eu

nu cred în infinit

            Coloana

se termină într-un coşciug deschis

tuturor posibilităţilor,

dar dincolo de el, deocamdată, nu e nimic…

o va continua Brâncuşi

când se întoarce puţin

cochilia melcului

e tot un fel de…

Undeva între cer şi pământ

se-ntâmplă mereu o minune,

când picură muguri de vânt

pierduţi pe cărări fără nume.

Poveri ţi le-atribui doar ţie

deşi universul ne ştie pe toţi,

cum trăim într-o clipă târzie

fără ziduri, fără lacăt la porţi.

Undeva în frunzişul de stele

s-a pierdut depărtarea de noi,

pelerini printre visuri rebele

când se-mparte seninul la doi.

Ne-aşteptăm cu dorinţele vii

să trăim un apus…

plimbam timpul în lesă

pe bulevardul capitalei de suflet a unei țări decăzute

în stânga și-n dreapta terase și oameni asortați monotoniei de duminică

și timpul mușca din fiecare bucăți mari de frumusețe

umplea de riduri clădirile până când nimeni nu mai supraviețuia căderii cu liftul

în spatele pereților de aer se cuibărise moartea

ca o pisică neagră născută într-o vineri 13



clopotele…

Mi-aș lua câmpii,

dar mă voi împiedica de ciulinii gândurilor tale,

îmi vor însângera roua ochilor

rulând iluzii străvezii,

voi înșira picături de curcubeu încarcerat

ștrangulând și ultimul simț al iubirii.…

Ochiul lui Isis

întrupa nevăzutul -

fata morgana.

atunci

ai stropit cu zer de păpădie

la rădăcină

veșmântul  corodat

al  amăgirii

pritocită iubirea

avea aromă de marinar

navigând de un veac 

pe comete înlănțuite

răsăreai hienă

într-un cer de copite

între abur și scrum

malefică

brațele tale

Dunga reîncarnată

sufletul

înghesuit în teaca uitării

săruta tălpile

unor stele căzătoare

șevalet

o leoaică…