călătorie în adâncul meu

[Anca Tanase]

călătorie în adâncul meu

 

am închis uşile, ferestrele,

am tăiat curentul

pentru marea coborâre

pe scara melcată

spre capătul meu

pentru că eu

nu cred în infinit

            Coloana

se termină într-un coşciug deschis

tuturor posibilităţilor,

dar dincolo de el, deocamdată, nu e nimic…

o va continua Brâncuşi

când se întoarce puţin

cochilia melcului

e tot un fel de coloană,

sunând a gol… melcul

îşi are capătul în ploaie…

eu nu cred în infinit!

.

marginea mea, neîndoielnica,

îmi dă curaj să cobor

aici,

unde nu mai e loc

pentru pielea ta cu gust de val,

pentru mirosul tău de vânt şi sare

 

şi cobor… şi cobor… şi cobor…

se-ntunecă…

trebuie să existe o margine…

şi dincolo de ea?...

 

eu nu cred în infinit! “nu exista” – mi-o spun anotimpurile,

firul alb care ieri nu era,

verdele mai palid al ochilor tăi

 

se-ntunecă…

şi dincolo. dincolo, dincolo

de ultima treaptă?

 

mi-am lăsat hainele afară

aici

se intră gol

şi dezgolit

nu iei cu tine

nici cuvintele-fluturi,

nici şoapte, ape, frunze, stele,

nimic

din arsenalul uzat şi prea-uzat

 

aici

nu te-nsoţeşte

decat spinul

coborârea

nu e un extaz

necesită atenţie şi respect…

şi când cobori trebuie să fii desculţ

adâncul

e pântecul şi apa lui ocrotitoare

dar poate fi

şi apă arzătoare

adâncul

are propria-i voce, distinctă,

ştie

să cânte,

să descânte,

să îmbete

pana la pierdere de sine

 

va fi-nălţare, dar pân’atunci

iubirea

e ghimpe viu, e răstignire

pe crucea cardinală:

un punct în frunte – frig şi noapte

unul în picioare – nisipul

cu foamea şi setea lui, nepotolite

şi câte-un punct

în fiecare palmă – şi sorii

se nasc şi mor…

 

şi cobor… şi cobor… şi cobor…

ce-i dincolo

de ultima treaptă? un alt adânc?

 

şi cobor… şi cobor… şi cobor…

 

sună telefonul… schimb coborârea

în urcare

pe scară-mpărătească…

ridic… răspund… eşti tu!

şi urc… şi urc… şi urc

prin fără capătul

inelelor copacilor.

[Anca Tanase]

Multumesc, dl. da Coza!

[Anca Tanase]

Multumesc, Angi, am modificat putin, era o lipsa de logica... se presupune ca tel.ramasese in casa, ori nu aveam cum sa ridic si sa raspund in timp ce eram pe scara... :)

[Ion Lazăr da Coza]

Captivantă poezie de la cap la coadă.

Atenție, lipsesc niscai diacritice! Era să-ntreb: Ce pana mea!? Dar era până. :)

da Coza

[Anca Tanase]

Multumesc Gina, ma bucur c-am reusit... eu sunt "captiva" "ghiersului" tau de mult timp...

[Anca Tanase]

Multumesc Mihaela pentru trecere si semn!

[gina zaharia]

noroc cu telefonul că mă descălțasem și eu:)

m-ai captivat, Anca!