pentru iubirea ta aș crede că limbile pământului s-au pierdut

înainte de prima zăpadă

de timidele strângeri de mâini

atunci când rațiunea trăiește cu senzația tronului

pentru iubirea mea nu aș cumpăra flori de la nimeni

m-aș lăsa pedepsit

dar nu mi-aș lua gândul de la libertatea acelor

douăzeci de ani când repetam după un cântec

nostalgic

e si tu n-existais pas

oamenii îmi stârnesc…

mi s-a interzis dreptul de a fi fericit cu atâtea dorințe

care

nu au unde să se materializeze

vocea mi-a spus:

coboară din pom

mai aveam până să fiu cel mai potrivit 

să nu-și poată feri piciorul

de scoarța terestră

diavolul mi se arăta atât de legat încât părea

singurul lucru din umbră ce-a putut să considere

egalul

legal

în mintea mea își făceau veacul povești după care puteai…

rochia pe care trupul tău o face

să pară mai mult decât îndrăzneață

în felul dragostei

sunetul aripilor dislocând aerul

mă poartă de-a lungul șirului de cuvinte pe care iubirea le sacrifică

într-un război fără sfârșit

și

fără onoare

mișcarea buzelor mă face să mă rotesc din ce în ce mai puțin conștient

până când îmi aud numele alături de teama intelectuală

de începutul de basm al sfârșitului

și…

ți-am spus te iubesc

pentru ultima oară

trec podul în spectacolul apei

umbre aruncă monede

ar trebui mai puțin de un om

să le-ajungă

în fiecare seară îmi lași

ceaiul fierbinte geamul deschis

găsesc eu ceva

un semn infinit îmi trece prin inimă

teama de moarte –

iederă întinsă pe zidul

ieșit din pământ

felinarul împrăștie aceleași nuanțe

precum o boală de…

suntem declarați oameni talentați

în dragoste

închidem un cerc de aer rarefiat

în spatele pereților înalți

de întrebările altora

viața percepe altfel imensa dorință

seducătoare incomprehensibilă

mai întâi mă urăști apoi mă iubești

ajuns pe val sufletul meu nu-și asumă

timpul verbelor

suportă o durere pe care nu și-o poate imagina

nimeni dacă n-a fost nevoit să ascundă ceva

n-o să…

sunetul prelung al unui munte în agonie

mă îndeamnă să-mi ridic ochii spre cer

negrul cuprins în manifestare îmi face privirea de sticlă 

locul copilăriei-

motiv să-mi placă trecutul



așa începe dorința de răzbunare



furia umple golurile lăsate de neputințele cărnii

amintirea celui drag devine otravă iar dorința

să nu fi existat niciodată

va smulge orice gând despre el ca pe o buruiană de leac

menite să-ți cruțe durerea…

poetul intră cu teamă și grabă-n altar

de la jumătatea distanței niciun om să pretindă că știe

diavolul se potrivește cu mantia lui de portar stacojie

respectuos îmi aduc jumătatea de viață cu tine în dar

de parcă aș  pierde și iubirea și lumea și pământul măcar

trupul tău îmi apare dintr-un vuiet de frunze

supus oricărei greșeli

mă închin la ambele imnuri în schimburi

fără ca inima mea păcătoasă să știe că moartea îi suflă în…

am sperat să nu îmi intri în minte

nu am loc pentru tine și păsările care străbat oceanul

de parcă sinapsele nu ar însemna

mare lucru

mi-am spus

iubirea să fie în toate

în ciuda faptului că îți dădeai întâlnire cu fiecare copac

pe care

cineva scrijelise cu briceagul cumpărat în excursia

de anul trecut

te ador și nu vreau

să mori ucisă de dragostea de viață

niciodată

nu am…