poteci pierdute, nemaidate în floare

dungă fină, tăioasă, conturului meu

desparți în două sfinte limpezi, izvoare

animalul feroce, de aprigul zeu.

mântuiești apa dintre calde nisipuri

pom fructifer ce-nflorește din ger

piramidă-ncrustată cu ambele chipuri

visate de nori, într-un ultim mister.

strivești iubirea noastră sub pleoape

cu…

Fărâmiţat

în nenumărate forme,

gâlgâia răsturnat

cu picioarele încrucişate

ca doi pari.

Într-o…

bucurie

ce nu părea

să mai aibă un sfârşit,

tăcut

pentru că ştia

că nu are nimic de spus,

liniştit,

a aprins un rug…

Ascultă-mă cu atenţie când tac

pentru că doar în tăcere

îmi poţi auzi inima

cum respiră.

Respiraţia inimii

îţi va spune

că mi-am început călătoria spre nori;

ascultă

şi taci,

stridenţa unui cuvânt

m-ar izbi de pământ.

Priveşte doar,

şi citeşte

ce-ţi scriu

pe zidul diafan,

povestea clipei în care

se deschid trandafirii-fecioare din Ispahan

şi Calea…

Îmbătrânesc, iubito, și clipa tot mai trece,

Asemeni unui rău pierdut pe lângă stânci,

Iar ploaia mea de stele e astăzi tot mai rece

Când vise și suspine în șoapte mi le culci.



E-o vreme-nselatoare ce curge peste umeri,

Făcându-i să se-ncline în geamăt de furtuni,

Și te-aș ruga, iubito, tăcerile să-mi numeri

Când fluturii se-ntorc, din lacrimi să-i aduni.



Pe pleoape tremurânde se simte-o nostalgie

De când se pierd în vremuri…

Tabloul clipelor frumoase
În roşu fin catifelat
Păstrează şoaptele duioase
Şi vis de lună fermecat.
.
Opaiţe gingaşe în noaptea
Cuprinsă uneori de hâdă
Uitarea clipelor suave
Începe şchiopătând să râdă.
.
În spini, aducerile-aminte
Potop de lacrime fierbinţi
Îmbrac-amar catifelarea
Iubirilor mult prea cuminţi.

Întors spre el însuşi,

nu ştia ce gânduri ascundea…

cu capul atârnând

şi ochii închizându-se

a căzut sfârşit

într-o amorţeală plină de frământ,

chinuit de patimi neîmplinite

din aerul ce bubuia asurzitor

cu un suspin de uşurare

şi-a mişcat buzele

plesnind pe neaşteptate

zgomot

surd,

neîntrerupt.

de gura ta fierbinte dimineață

șoptindu-mi aripi albe de iubire

de ochi uimiți la fiecare zbor

ce-au poposit fără sosire,

îmi e atât de dor.

de tălpile-ți flămânde-n mângâiere

pierdute drag în tâmpla-mi caldă

cu tine am acum atâta vrere

să îmi mai iau, o naștere odată,

îmi e atât de dor.

de râul tău de miere ca o…

iubirea, 

 
furtună de nisip,
 
în cupa cordului,

clepsidră,
 
nu orologiu,

 
cu- n cuc de abanos,
 
șoapte- ți bat,
 
în coșul pieptului,
 
ca murmurul,
 
deșertului,

În fiecare zi, Cronos

sau Timpul, sau

Istoria

îşi sacrifică sieşi un copil:

îl prinde de ceafă,

îl aruncă în cuptor

şi, când s-a rumenit

cât trebuie,

îl mănâncă;

în urma copilului,

dacă a apucat să crească puţin,

rămâne ceva:

o simfonie,

un tablou,

o carte sau

un alt copil;

după un timp,

simfonia tabloul cartea

devin şi ele cenuşă,

dar rămân în…

A fost odată un catarg

Care trecea pe vreme bună,

Avea o aripă și-un prag…

Ultimele culori

vin din atingeri de degete

dincolo de ecran

vieți de împrumut

fără miros

fără gust

toate la fel

nu, domnule, aceasta nu e o varză

e un buchet cu maci

dacă ați ieși

din somnul de sticlă spartă

ați putea să-i luați în palmă

să-i atingeți ușor

să-i dăruiți

da, domnișoară, puteți să-i mirosiți

fără teamă

e doar o albină

/adevărat, se ofilesc…

Ţi-aş mai vorbi şi-ntre cuvinte nude

Aş strecura şi-o veste clandestină:

Aşteaptă-te ca ploaia să îţi ude

Umbra grădinii, stoarsă de lumină

Căci stropii de-amăgiri se-adună iară

În sfera gândurilor, anodină

Şi pun la cale-o ropotă amară

Pe caldarâm de  gânduri ce dezbină

Ţinteşti prea sus…Pe-a crezului redută

Să prinzi tiroliana de răbdare

Să traversezi  o lume dispărută

Şi regăsită într-un zbor de…

Ca două flori ce-au înflorit degeaba

În umbra toamnei facem azi bilanţul

În timp ce tot mai mult se strânge lanţul

Şi-ncetinim a static toată graba.

Bilete, doar pe frunze mai trimitem

Către noi înşine sau poate aiurea

Acum când a şi desfrunzit pădurea

Şi nu mai vrem păcate să comitem.

Ne risipim în toamnele ce vin

Cum vântul risipeşte a lui pale,

Din ochii tăi, cad înstelat opale

Şi din ai mei cad lacrimi şi…

pe verdele crud părea o lacrimă

dulce culoare învelită în  galben-auriu

crizantema dreptăţii

pântecul meu – victima unui nou început

pocalul serveşte drept scut

între rugăciunea de zi şi de seară

aveam un cip pe retina stângă

un cod imens pe globul ocular

nu puteam arcui sprâncenele…

Azi vreau să fim doar noi la țărmul mării

Privind cum valurile se întorc din larg,

Azi vreau să fim sub pleoapa depărtării

Ducând spre undeva, al clipelor catarg.



Să ne-avântăm cu trupurile-n mare,

Să strecurăm plăceri și dor în fiecare val,

Privind cum pescărușii se rotesc în zare,

Uitând când am plecat să revenim la mal.



Azi vreau să-mi dăruiești un port al fericirii

Când pașii răscolesc lumina prin nisip, …

 macul a înflorit cu adevărat. atunci am înțeles cum e să treci 

 dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi lumânarea, să-mi 

 desenezi silueta umbrei pe peretele pictat în verde, desenul

 să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri.

 vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă

 mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii.

 timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura …

Mai dă-mi din când în când
un semn de viață
eu sunt naufragiatul absolut,
e Atlantida mea un sloi de gheață
ce se topește în necunoscut.
Sunt rătăcit
nu știu să-mi aflu rostul,
vânez fantasme
pe sub ceruri în declin,
caut cu disperare adăpostul
unde să pot
să mai visez puțin.
Dau visul meu
la schimb pentru o umbră,
să potolească soarele rebel,
eu sunt troianul
devastând cetatea
pentru iubirea care fierbe-n el.

vara nu mai sunt eu
îmi umblă desculți între ochi și tălpi
greieri care tremură -
s-ar putea ca patul meu să fie plin


mi-ar plăcea să fac balet
să lepăd nopțile prin plămâni 

poate plâng când mă joc cu păpușile


dacă iubirea mea
se încolăcește de cordonul tău ombilical
detaliile ung pâinea cinei în doi

s-au încrucișat, multiplu

înlănțuirile noastre verzi

din viță de vie,

de prea înnodate inimi

încătușate cu lacăte

sfinte, fără de chei.

iarba fiarelor e demult

pe lista specilor dispărute.

fierarul a murit atunci...

odată cu străbunicul

iar forja se va inventa

peste o sută de ani.

belciugul…

 au înflorit copacii

şi-şi dezmiardă frunzele deşarte

pe dorul primăverii.

vreau să-mi pun la urechi

cercei din flori de tei

pure ca izvorul unui miracol

s-au dezgolit

 rădăcinile

în…