pentru iubirea ta aș crede că limbile pământului s-au pierdut

înainte de prima zăpadă

de timidele strângeri de mâini

atunci când rațiunea trăiește cu senzația tronului

pentru iubirea mea nu aș cumpăra flori de la nimeni

m-aș lăsa pedepsit

dar nu mi-aș lua gândul de la libertatea acelor

douăzeci de ani când repetam după un cântec

nostalgic

e si tu n-existais pas

oamenii îmi stârnesc…

                                                                          Motto

                                                              „În mine plâng plăceri abandonate

                                                              Ce bocet în…

E seara mea, când bate orologiul

Și vânturile-ar vrea să se oprească,

când glezna crudă și-a găsit refugiul

lăsându-și umbra să se odihnească,

În seara mea se-ntorc pe rând acasă,

desperecheate, roiuri mari de stele.

Niciunuia din voi nu vă mai pasă…

în visele mele am mereu altă viață

construită din

elemente nu total cunoscute vorbesc…

să vezi cum trece, somnoroasă, lumina lunii peste toate

când se răstoarnă caravela cu pânzele abandonate.

nimic nu-mi pare inedit pe tot oceanul planetar,

plimbarea aștrilor e rondul ce se repetă iar și iar.

un târâș-marș la miezul…

"La răscruce de viață nu există indicatoare."- Charlie Chaplin

Ochii mei au rătăcit printre nopțile vâscoase,

Sub cupola strâmtă-a lumii să respir e un câștig;

Inima râde, fragilă, că afund pașii în frig

Și-n pelerinaj neliniști vin în oasele sfioase.

Catedralele de ceață văluresc pe albii sâni

Nu pătrunde nici lumina, ca prin vrajă s-a ascuns,

Mă opun misterioasei și în gândul nepătruns

Lațuri groase, închisoare, făcui norilor…

ne mor părinţii

şi-abia atunci simţim

mai aproape moartea noastră

şi-abia atunci înţelegem, gângavi,

de ce gârbovi umerii le erau

şi dintr-odată devenim

în ochii urmaşilor

atlaşi de mucava

precum părinţii erau în ochii noştri...

ne mor părinţii...

târziu... prea târziu îi punem printre sfinţi

în calendare.

.

Socrilor mei, CHETRA și PETREA…

Își dezveleau în vânt plopii tulpina

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

mi s-a interzis dreptul de a fi fericit cu atâtea dorințe

care

nu au unde să se materializeze

vocea mi-a spus:

coboară din pom

mai aveam până să fiu cel mai potrivit 

să nu-și poată feri piciorul

de scoarța terestră

diavolul mi se arăta atât de legat încât părea

singurul lucru din umbră ce-a putut să considere

egalul

legal

în mintea mea își făceau veacul povești după care puteai…

Străzile, faruri de viitor,

își potolesc fuga doar

când talpa le mângâie

ușor asfaltul.

Nu vei putea, femeie albastră,

să-ți cureți șiragurile de spaime,

dacă nu colinzi străzi imaginare,

desființate de trecut și uitate

 în firidele celulelor tale.

Sunt liniile de apel către

înlăuntrul tău, se înșiră în labirint

și nu le mai poți străbate, 

nici cu firul Ariadnei,

fir încâlcit de…

Câtă răbdare poți avea nu-mi spune,

Mai bine spune-mi cum lumina-n pumni

Ca struguri din podgorii, tu, aduni

Și-o ții la piept când soarele apune.

Ți-e frate răsăritul și cunună

Cu sora ta, pădurea, împletiți,

Iar murgul dimineții potcoviți

Cu libertăți divine împreună.

În podul palmei-ți tremură poeme,

Ca-n ciutură imaginea Lui Crist

Că-n poezie chiar și cel de-i trist

Renaște, se smerește, nu se…

Se lasă iarăși ceața și-n ceruri e târziu

Se răscolește mâlul în sufletu-mi pustiu

Ca-n lacuri colmatate cu nuferi mari pe margini

Conglomerat de vise și imagini

Și nu mai pot din nou să număr

Clipe, prin care umăr lângă umăr

Am rătăcit pe drumul hărăzit

Până ce timpul pentru tine s-a oprit...

La marginile ploii te așteptam ades

Te bănuiam printre perdelele de stropi

Stăteam în soare și nu am înțeles

Iluziile pierdute-n ochii mei…

Fără preavize ori vreun gând șoptit,

Stând să-mi beau cafeaua, pe șezlong întins

Ca să-mi scot din minte noaptea unui vis,

Niște nori bezmetici zarea au umbrit

Și-n vreo două clipe tremur m-a cuprins,

Iar din norii tulburi ploaia s-a pornit!

Tunete…

Sonet  XIX   

Trece clipa, trece viața, toate trec, dar unde-s oare?

Nu se pierd și nu dispare ciclul ăsta făr′ de moarte,

Doar în noi pierdem iubirea și iubim clipe deșarte   

Începutul nu există, este doar continuare.

Și sfârșitul nu-i plecare, este-n noi pe mai departe

Îl purtăm, dar nu știm unde, îl avem în fiecare,

Îl simțim, dar nu ne strigă și nu știe să…

În fiecare zi cobor la Eminescu

în fiecare zi mă-nalță Țuțea

România s-a obișnuit cu Vestul

(cine mai ești și tu măi mucea)

În fiecare zi mă-nalță Țuțea

în fiecare zi citesc din Creangă

altă zi îmi pune-n spate…

Vară ce-mi culci pe sub gene visele din nopți cu iele

Ce mă-mbie din sprincene să-mi pun zilele-n atele,

Vrei să uit dureri, migrene, să intru în joc cu ele

Și-amăgit de vrăji viclene să-mi iau zborul către stele?

Iar când razele selene se dezbracă de umbrele

Să cobor iar prin poiene…

                                          punte de galben

                                              sunt optimist

                                              chiar de pleci

                                                        nu sunt

                                                             …