semne de primăvară

trupul lui cronos geme peste această

 primăvară capricioasă cu întorsături și reveniri

precum fasoanele unei femei când este

prea curtată de mai mulți bărbați

se reîntorc parcă metopele iernii

care nu prea a plecat de pe…

Mama a decupat soarele şi l-a depus în contul meu

Ea este roua florilor

Dospeşte bunătatea în cuptoarele inimii

Degetele ei împletesc chintesenţele 

vieţilor noastre.

Deseori vorbeşte surzilor,

cheamă, atinge

sufletele moarte

aşteptând să se întoarcă...

Acestea sunt fericirile.

De la o vreme tata o ţine închisă într-o cutie

ca pe o  mare comoară.

Ea trăieşte poezia ca pe o viaţă.

Îşi dorea să devin o…

În privirea

tulbure, pierdută,

venită pe neaşteptate,

cuvintele au trezit

noroiul prefăcut în pulbere

în eterna monotonie

de buzele desfrânate

cufundate… nemişcat.

Stăruiau în aer

sub o pală de vânt

în belşug de iluzii,

suspine,

regăsiri

învăluite în linişte,

pete de lumină

tremurând.

Când tristeţea îşi lasă capul în palmele mele

Împrăştii petale violet peste pânze de păianjen

Şi las zidurile încăperii să se apropie.

După ce vor trece de mine, le voi vopsi

Înmuind aripi de păsări în albastru şi clipe.

Clipe naive, crezând în promisiunea amintirii veşnice.

Cât despre lumina amurgită...

Ea susură pe vitralii de opal,

Păşire unduioasă…

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

soarele se rotea în jurul aripilor

liniştea creştea în pântecul zilei

(umbra era umbra mea)

cu apă vie trezea  ochii pietrelor

paşi albi atingeau sufletul ierbii

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

cu aripa-i dreaptă contura zboruri înalte

cununi de stele aşeza pe tâmplele nopţilor

(umbra era umbra ta)

din nemişcare se trezeau frunzele

copaci goi alergau după…

                     De mi-am zidit în suflet veşnicia

                     Şi-am ispăşit pedeapsa de-a muri

                     În lacrimile-am înecat furia

                     Azi imi doresc sa pot să-nvăţ a fi

                    Bolnavă-mi pare-acum o viaţă goală

                   Şi chinul unui dor nemărginit

                   Când visul e strivit sub paşi de smoală

                   Pe când picioru-n alb este…

Crezământ

E trist să fii rănit fără vreo vină,

Lovit de duritatea pietrelor de moară…

Eu nu ştiu să arunc în jur pricină,

Nicicum nu pot să-ntorc spre ei vorbe de-ocară.

Atunci…

se deschide cuvântul

cu o cheie

descheiată până la organizația cenușie

a găinilor în ouă

se lasă să se nască

prin iarba înaltă cât o coajă de pâine

prin iarba înjoasă cât o coadă de câine

prin orizonturi înnerăsărite

prin deșerturi înneinventate

și prin înafară de prin

să ardă iadul

de iad fără dumnezeu al…

Nimic nu trebuie scris numai o singură dată

Între viaţă şi moarte,

între grafia vieţii şi grafia morţii,

doar culoarea "a…

sculptori

în piatra sacră

a vremii  dăltuindu-şi

destinul în forme infinite

de coloane  sărutate-n porţi

ascultând tăcerea

mesei

roşia sevă

a vieţii alchimizată în

acid de lut stors din alte dimensiuni

stelare le ronţăie cu fiecare tic-tac

carnea şi oasele lăsând ultimă 

moştenire nemuritorul

cuvânt

meşteri

visători

se hrănesc

cu mierea de pe…

BUNCĂRUL

la rubrica fapt divers

trimit scrisori despre existenţă

o pasăre se decantează-n mine

mucenicii s-au săturat sub crucea noastră

să alinieze îngerii

scocul inimii sub tăcere…

Când

întunericul

era deplin,

liniştea

punea stăpânire

pe gânduri.

Încreţit de riduri

cu privirea ştearsă,

învingător inconştient,

împrumutase… tăcerea.

Învingând depărtarea,

zările se deschid

cu o blândeţe de copil

pentru a sorbi cuvintele

şiroind broboane

în zbaterea tâmplelor.

am izbit cuvintele de oameni

sau de pereți

până mă lăcrimau vânătăile pereților

din miezul cuvintelor

strivindu-mi de inima-mi curbă

miezul oamenilor

am adunat cuvinte cu sânge de oameni

le-am rupt din miezul pereților

și le-am legat în piele

sub oase

să am o inimă de rezervă

în mâna tăieturii

din…

Te rog desenează-mi o secundă
O secundă anume-
Secunda care tocmai a trecut…
Desenează-i aripi
Şi o clepsidră spartă
Prinsă ca o broşă sub sânul stâng…

Şi dacă o desenezi
Întreab-o
Unde ajung clipele după ce mor
În rai
Sau…

Desenează-mi o secundă
Şi îţi promit
Că nu .

cu forța unui veac îndepărtat         

te-am căutat în primăveri brodate cu razele suave de lumină

în mintea mea erai ca o cetate de stări țâșnite dintr-o apă…

dormind vise

ireal de frumose

vânători de aplauze

şi plăceri 

înarmaţi…