Introspecţie

[Mitrea Lavinia-Amalia]

                     De mi-am zidit în suflet veşnicia

                     Şi-am ispăşit pedeapsa de-a muri

                     În lacrimile-am înecat furia

                     Azi imi doresc sa pot să-nvăţ a fi

                    Bolnavă-mi pare-acum o viaţă goală

                   Şi chinul unui dor nemărginit

                   Când visul e strivit sub paşi de smoală

                   Pe când picioru-n alb este vopsit

                  Şi-apoi ce am să fac în consecinţă

                  Când răstignită sunt c-am îndrăznit

                  Să mă închin iubirii-n umilinţă

                  Clădind altar din clipe ce-am trăit.

                 De-am suportat mai mult decât pot duce

                 Şi-am oferit mai mult decât primit

                 Zâmbetul meu împovărat sub cruce

                 Pe buzele luminii a-nflorit.

                Când nu-l plantezi , cum poate creşte pomul 

                 Cum poţi rămâne viu , de nu trăind 

                 Neîmplinit va fi pe viaţă omul

                 Ce judecă pe-un altul neştiind.

                  Nu ştiu de soarta veşnic mă va plânge

                  Dar nu cer nicicum ce nu pot da

                  Chiar daca iadul clocoteşte-n sânge

                  Nicicând n-aş vrea sa fiu altcineva!

[Mitrea Lavinia-Amalia]

Mulţumesc pentru modul concret şi direct in care vă exprimaţi parerea , în ceea ce priveşte poezia!

Domnului Ion Lazăr da Coza , cu respect !

[Ion Lazăr da Coza]

A face ceva frumos e o formă de sinceritate, iar tu ai zis că ești sinceră. Mă bucură faptul că ai înlăturat „minciunelele” ce ți-au fost remarcate.

A... mai ai două:

- (mai) lipsesc niște diacritice și-o literă (Și-m);

- după semnele de punctuație se lasă pauză.

Poezia e agreabilă.

da Coza

[Mitrea Lavinia-Amalia]

Vă multumesc tuturor pentru exprimări,pentru corectări,pentru încurajări si îndemnuri!

Cu drag, Amy!

[gina zaharia]

Când nu-l plantezi,cum poate creşte pomul?

                ....

Nicicând n-aş vrea sa fiu altcineva!

aleg aceste versuri, plac mult!

[Gabriela Grădinariu]

   Fii tu însăţi!E o chestiune de curaj.  La un moment dat cei din jur vor aprecia măcar perseverenţa dacă nu şi naturaleţea. Vers inspirat!

[Vasilisia Lazăr]

Frumoase trăiri! Sunt de acord cu Sofia. Și încă ceva: corect este sunt și nu sânt.

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Da, este o introspecţie mesajul, dar în ceea ce priveşte tehnica, eu consider această poezie, mai mult un exerciţiu.

Deoarece: în strofa I-a rima ''a fi'' cu ''a iubi'' nu este corectă, este forţată. Iar verbele sunt şi la prezent şi la infinitiv şi fac să sufere muzicalitate versului.

- în strofa a II-a, ''goală'' - ''smoala'' - lipseşte căciuliţa lui ''ă'' şi suferă rima.

- în strofa a II-a ai o sincopă în versul 3.

- în strofa a IV, versul, ''Zâmbetul meu uitat să mai străluce'' - nu sună prea româneşte

- ce caută linia de dialog în strofa a V-a. Şi apoi nu respecţi semnele de punctuaţie, doar pui semnul întrebării.

- în ultima strofă ''cruce cu sânge'' nu rimează.

Nu te speria! Luăm poezia ca pe un exerciţiu. Ea se poate reface foarte uşor, cu puţină bunăvoinţă şi puţin timp. Poeziei clasice trebuie să i se respecte prozodia.

Deosebită prietenie, Sofy!

[Mitrea Lavinia-Amalia]

 Curaj am,dar azi,sinceritatea e considerată naivitate,iar adevărul calcă prea apăsat pe orgolii...aşa că este de preferat să trăieşti cu minciuna şi scuzele ei (ceea ce eu,detest!!!)                                                                               Mulţumesc din inimă Gerra!

[chindea maria elena]

"Nu ştiu de viaţa-mi va fi doar o cruce

                  Dar nu cer nicidecum ce nu pot da" - măsura dăruirii multiplicat o vei primi! Doar curaj de-a fi tu însăţi să - ţi ţeasă cunună de stele! Frumos şi adevărat totul! Drag, Gerra