Cu dangăt trist și jalnic, un clopot c-un răvaș,

sihastră-ncrâncenare spre cer-nălțând o rugă,

se-aude înspre seară din sufletul ocnaș

în ultima durere, ce l-a tocmit drept slugă.



Călcându-i zboru,-n aripi i-a strecurat cătușe

și-n locul nemuririi i-a picurat venin,

târziul, să-i adoarmă speranțe nesupuse

și-n loc de cer albastru, străjer, i-a pus suspin.



Ar fi știut el oare, s-aștearnă peste noapte…

lumea nu-mi mai curge prin timpan buze sau retină

nici măcar prin piele nu-i simt traficul

o țin cu unghiile departe 

doar cu șoapta mă atinge din când în când 

îi știu numele vocii

e mai veche decât mine

o las pansament rănilor fierbinți

rulez covorul descrescător să văd  motivul morții florilor

lipite cu atâta migală 

când…

e mai degrabă o aruncare de cuvinte

înspre tine

să nu uiți nimic din curgerea poemului neterminat

șeherezade fără timp, silabele au început

să-și caute ceasornice

în fiecare număr își ascund sunetele

apoi la ore fixe cântă

așa cum eu îți cântam - ploaie

în fiecare miercuri strălucire în palme

tu mă netezeai cuminte în timp ce m-ascundeam sub pleoapă

să mă nasc atunci când…

eu ştiu că m-ai minţit

şi poate

mă vei minţi şi altădată

prin multe scuze înşirate

pe scara vorbelor de praf

am să-ţi aşez şi aste spuse

chiar de va fi să-mi sufle vântul

din toţi plămânii lui cereşti

peste a ochilor lumină

albastra limpezire-n veşti

şi multe lacrimi vor căta

să-i curăţe cu o fântână de…

două rândunele

din când în când ajung acasă,

mă sui în pod să cat ceva,

scrisori și amintiri uitate,

sau lucruri vrechi de mucava.

au mucezit sfinții-n icoane,…

 Lazărului Ion



Eu nu am cum fi o replică

pentru că nu m-am născut din reflex,

dar, din nepândit, câte-o reflexie,

mă zărește la crepuscul.



lumea, deși extinsă spre laturi,

are în centrul ei câte un ceteraș,

câte o neînțelegere, câte orice altă faptă

care face veșnicia să existe.



dacă noi n-o să ne auzim:

o să vorbim prin foșnetul timpilor trecuți,

prin așteptări fără cauză

și prin trecerea vremilor

fără…

gândul de la minte la suflet şi înapoi, cum plimbam

o minge de baschet dintr-o mână în alta şi  

nu înţelegeam de ce nu te demarci. Rămăsesem blocat

în afara terenului şi eu continuam să pasez fără

să realizez că tu fluieri la alt meci acum. Aştept

pauza dintre meciuri,

măcar

gândul

sau

mingea să (re)intre în teren.  

Amurg îndrăgostit

Amurg cules din valuri, de stele și de soare,

Cernut prin fulgi de-argint în sufletu-ntristat,

Te faci pe drum de scoici, izvor de perle rare

Și te ascunzi în vise, sub munții de oftat.

Te rătăcești mereu prin clipocit de lacrimi,

Ce ursitori voiră să-ți dea doar stălucire?

Răsai la bucurie, răsai și-n ceas de patimi,

Esti preț pentru tristețe și pentru fericire!

Vrăjite de sclipire și-orbite de-al…

 Prea se-nmulțesc răspântii în gânduri efemere,

 Iar clipele refuză de mână a se ține,   

 Strâng în buchet cuvinte fugite din tăcere,

 Doi maci găsesc refugiu în primăveri senine.

 Întruchipări străine cu inimă de gheață

 Rostesc păreri absurde de nimeni înțelese,                  

 Se-mbrățișează macii sub oarbe zări de ceață,     

 Lumină din flori albe un licurici le țese.         

 Se spovedesc petale de vânturi…

Păstrează visul între perne

şi dă-mi un curcubeu târziu,

peste tăceri să-l pot aşterne

când pasul încă nu ţi-l ştiu.

Dă drumul stelelor prin zare

să pară cerul mai aprins,

să ne-mparţim la fiecare

durerea celor ce s-au stins.

Sărută-mi ridul de pe frunte

şi-ascunde luna în păduri,

în noaptea tâmplelor cărunte

cu îngeri fără de armuri.

Atinge-mi pleoapele în taină

păstrând al viselor…

norii apasă verdele din iarbă cum

rotunjimea copacilor

umbra

nu ştiu câtă tristeţe poate fi

în firea lucrurilor însă ştiu că

am nevoie de linişte

puţină durere

maturitate

şi crez

ce simplă pare existenţa

mi-ar plăcea să mă…

Păşind în lumină... 



Păşind în lumină, cu mine, 

voalul s-a ridicat, 

ai început să vezi culorile, …

Cuvintele mele au roșu putred în glas.

Tac.

Le-aș învăța să scrie cu mâna pustiului…

Am ales cu inima pădurilor,

Am ales să adulmec parfumul din stele,

Am ales cu sufletul munţilor,

Am ales să împrumut zborul,

Am ales durerea, am ales leacul,

Am ales liniştea suferinţei,

Am ales tânguirea aspră a…

cu tata am stat azi pe la amiază. Banca

noastră de taifas, mă aştepta. Şi el era

acolo. În picioare. Străbătea cu privirea, 

valea din care urcam spre el. Ne-am îmbrăţişat

cu patos. Trecuse o eternitate de clipe

de când nu ne văzusem. Două zile. Şi încă

nu tăcuserăm

de ajuns

să aflăm

de ce sufletul e împrăştiat

în toate zările

şi se preface că stă ascuns în trup.     

se destramă ziua bucată cu bucată și-amurgul pune sigiliu

temporar

noaptea are cămașa croită și cartierul s-așază în mâneci

silențios

nu-s becurile toate stinse schimbul trei adună vocile și le pune masă

dor

un bețiv numără pet-urile de spirt și singurătatea se aude cum umblă prin el

tiptil

salcâmul curge de jos în sus printre blocuri își face loc s-atingă bezna

alb

un păianjen toarce fir de scară circulară se agață de…

Circarii!... - cocoașe și fețe grotești

Pășesc pe nisip cu tălpile goale 

Spre secera lunii, răsfiră povești,

Sardonic ne râd  bufonii sub  țoale!



De prin cupola lumii,  un saltimbanc, 

Ne joacă sprințar,  pe sârmă, sorocul, 

Mulțimea-mpietrită-i de ultimul flanc, 

Pătrarul din lună ne'nghite norocul!



Și trapa e trasă și mișună…