Pornit-am din Tulcea cu fumuri de stele

S-ajung preşedinte, din mic căcărău

Croind Alianţa să scap de belele…

Nu mai cer timpului minuni,

În poemele durerii îmi respir

Anii, singurele cununi

Care mai înfloresc amintiri.



Cortina lacrimii, astăzi, trag

În odihnă s-apleacă apusul,

Suflecând al inimii prag,

Îmi așez în palme și plânsul.



Am să scriu cuvintele-noapte,

Veacului rămânâdu-i dator,

Când lumina se scaldă-n șoapte

O despart cu maluri de dor.



Nu cunosc ale lumii…

Fă-mă lângă tine ploaie sau lămpaș,

fă-mă o tăcere, fă-mă tot ce vrei,

dar mai lasă-mi visul ca să pot gusta

gustul de cireșe și parfum din tei.



nu mă-nchide acte, nu-mi zidi zăpezi,

n-asculta la vorba toacelor de rând.

strânge-mă în brațe dacă vrei să vezi

cât e zbor în mine și cât e pământ.



prea ni-e dat adesea să uităm de noi,

prea e plină vremea doar de meșteșug;

eu te…

Să-ţi spun ce simt e prea târziu

de ajutor să-mi fii ca altădată,

când îngropam suspine în pustiu

şi preţuiam destine fără poartă.

Cu greu ai înţelege ce-mi doresc

acum când multe sunt confuze

şi lângă ţărmul vieţii întâlnesc

invazii nesfârşite de meduze.

Poate doreşti alăturea să-mi fii

dar n-ar schimba tăcerile în doi,

oceanul meu cu lacrimi sidefii

a fost rănit de fulgere şi ploi.

Să-ţi spun…

În gară bătea un ceas secundele vioi,

Sub cerul adormit târziu şi fără oră,

Sprijinit de aer având ochii stinşi şi goi,

Trecea un timp prin noaptea lungă şi sonoră.



Poate că şi-acum, obosit şi căzut pe brânci,

Acelaşi ceas măsoară fără ca să ştie,

O lungă îmbrăţişare cum a fost atunci,

C u-n timp trecând prin gara rece şi pustie.…

  O glumă infernală,

  Cu iz de carne arsă şi lacrimi pe obraz,

  Un copilandru în soare,

  O mamă care plânge,

  O umbră colosală cu coasa se prelinge

  Pe ziduri fumegânde,

  Pe chipuri împietrite.

  În scurtul joc al vieţii,

  De romburi şi de cuburi,

  De scurtă, temporală şi diafană esenţă

  A nemuririi eterne ce este existenţa,

  O glumă infernală ce tulbură geneza.

  Natura…

Încurcată, m-aștern pe plaiul timpului,

cu așteptarea făcută ghem,

în balansul unei pendule cu bătăi eronate

de suflarea muribundă a sufletului ruginit

și-ncerc să descopăr în cristale înghețate

imagini trecute în prezent și aruncate în viitor.

Orbită de întunericul alungit în neant,

printre fire sticlos de dureroase

adâncite în carnea cu miros de eternitate,

asist, neputincioasă, spectator fără voie,

târându-mi amăgirile…

 Viscolesc în mine rătăcite-atingeri,

 Cioburi de suspine n-au cum să te doară.

 Voi pleca cu sănii trase de înfrângeri,

 Nicio disperare nu îți este-amară.

 Dumnezeu doar știe că în mine ninge,

 N-am cui aparține pot pleca oricând,

 Voi stârni Golgote când mă voi învinge,

 Umbră nepereche îți voi fi curând.

 Dorul mi-e chinină, crește neputința,

 Pururea căință, doar atât mai știu!

 Sângeră iubirea,…

Îmi curge nisipul în talpa de stele,

Prin şoapte astrale te caut mereu,

În zodii se scrie destinul din ele,

Când timpul se naşte şi trece prea greu.



În paşi iluzorii găsesc doar trecutul,

Mă-ndeamnă o lună, cenuşă de vânt,

Crâmpeie din ape m-adună, iar lutul

Mă curge în ceruri, se face cuvânt.



Mai arde nisipul, din lacrimi – strădanii,

Pământuri virgine succeadă-n zenit,

Mă văd în imagini... mai stăruie cranii

Prin visul…

cu smoală cicatricile. Mă mânjeam porcăindu-mă

în noroiul din care ieşea câte un pir să-mi hrănesc

trupul mai mult mort decât viu. Să spăl satisfacţia

de pe chipul celor ce săreau în sus de bucuria

nonsensului ce roia în jurul meu. Eram mândru

de inima mea,

aşa în pioneze

cum era

(îmi demonstra trăirea).

O lacrimă mi-a scăpat din palme. Ştiam că

se…

Am înfăşurat cuvintele în petice de întuneric

le-am pus să se odihnească în propoziţii simple

în ziua următoare sensul lor trebuia desluşit

mi-am frecat tâmpla cu raza unei stele

gândul stătea la pândă ca un lup între zăpezi târzii

căuta o fereastră deschisă, aştepta ca dorul să-mi

mistuie voinţa, fiara îşi devora prada cu răbdare

căutam locul unde trebuia să te sărut

am strâns cerul sub pleoape şi-am început zborul

pluteam fără aripi…

Între coperți, ascunsă, îmbobocește-o lume

și-n ochi îți picură parfum de timp; răsfrânt,

te înfășoară-n raze, sau înflorește-n brume

albastre, fine, triste... esențe de cuvânt.



Închise între spații cu vieți, dureri, destine 

sau picături de soartă, într-un tablou abstract,

te-nvăluie misterul; sclipiri diamantine

o clipă-ți luminează al nopții tragic act.



În tremur cald de suflet ți-absoarbe…

purta altfel de mărimi decât cele universale

lumea-i era

ba prea strâmtă

ba prea largă

nici nu mai știa cum să încapă în ea

nici vorbă despre un set nou de respirații

croitorul taie o singură dată din materie

și-apoi o trimite pământului să crească

fir cu fir până la întreg

eliminarea nimicului

și ridicarea visului din cenușă

avea să-i procure niște haine noi

import țările de deasupra cerurilor

fără…

Jucăm pe scena vieții controversate roluri,

Sub măști, în ore mute, reinventăm povești.

Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri,

Tribut ne pun pe vise toti vameșii lumești.



Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind prin gânduri,

Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive.

Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi

De-absențe indoliate cu ploi drept laitmotive.



Ne-ascundem de iubire în colivii impuse,

Din temeri de înfrangeri…

Aș vrea să mă prefac în ploaie,

Pe corpul tău să mă preling,

Să-mi curgă vorbele-n șiroaie,

Cu sărutări să te ating.

Aș vrea să mă prefac în soare

Și să mă scald în ochii tăi,

Să-ți dau…

şantier, nu puteam vorbi deloc. Aveam

mâinile ocupate cu moluz. Îmi căutam

sufletul. Se dărâmase lumea pe el

la cutremurul din mine şi ghid îmi era

(doar)

respiraţia

lui înăbuşită de patimi. Voi răzbate. 

muzica e acel spațiu în care încap toate tristețile și tot mai e loc de o vioară

straniu cum m-ai abandonat în arcușul ei și speri să mai cânte 

cu o voce venită din pustiu nu poți umple o inimă chiar dacă doare

drumul mă traversează precum o cale ferată prin lanul de maci

nu am nevoie de timp el este în afara mea 

mă privește îngăduitor cum ridic bariere 

acum că aștepti un semn să treci prin mine să mai bați un cui în dorință

te-ai gândit la…

Te caut...

Și misterul mării îmi face semn c-un val de dor,

O stea și-aruncă strălucirea pe drumuri rătăcite-n noapte,

Iar vântul serii mă mângâie, îmi spune rar și-ncetișor

Că te-ai ascuns pentru o clipă în luminișul cel de șoapte!

Pășesc încet să nu trezesc un foșnet care-i mai grăbit

Și să nu-ți scutur de cu zori, roua ce-ai adunat pe frunte,

Când pentr-o clipă îți zăresc chipul în raiul tău iubit,

Cuprins de miile de gânduri…

până mai ieri se jucau punctele cardinale în pieptul meu

îți rupeau cămașa

astăzi au ars-o

vulcanii nu știu să glumească

își schimbă lumea prin ochii mei semiînchiși semiexilați semi...tu

atâtea riduri pe un continent de ceară

stalagmitele îți simt pașii

noaptea e perfidă

arunc-o peste toate vernisajele tăcerii

știi poți trebuie doar s-o presezi între privirile mele

să te învelești cu ultimul fir destrămat spre miezul…

Am întâlnit mirosul crud de iarbă

în vechi livezi ce nu mai înfloresc,

de când ninsori au poposit în barbă

şi-n joc de fulgi târzii mă regăsesc.

Pe fruntea mea troienile-şi măsoară

distanţa dintre pleoape şi trecut,

când existau miresme-n primăvară

şi le-mpărţeam la doi cu un sărut.

Suntem uniţi in gândurile noastre

ca două râuri cu un singur mal,

pe care poposesc ninsori albastre

când clipele…