Descheiere

[Vasile Ionac]

Fă-mă lângă tine ploaie sau lămpaș,
fă-mă o tăcere, fă-mă tot ce vrei,
dar mai lasă-mi visul ca să pot gusta
gustul de cireșe și parfum din tei.

nu mă-nchide acte, nu-mi zidi zăpezi,
n-asculta la vorba toacelor de rând.
strânge-mă în brațe dacă vrei să vezi
cât e zbor în mine și cât e pământ.

prea ni-e dat adesea să uităm de noi,
prea e plină vremea doar de meșteșug;
eu te vreau femeie și, doar amândoi,
să tocmim prezentul verbei fără jug.

nu-ți dori pustiul pungilor cu bani;
lutul, precum lutul, nu poate trăi
până-n numărarea miilor de ani
și, de-ar fi să fie, nu ți-ai bănui
că nu știe nimeni ce-ai putea iubi
cât, chiar și moșnegii,-ar fi nepoți, copii?...

fă-mă lângă tine numai o-nserare,
s-ascultăm cum nunta peștilor în mare
duce pe peștioaică spre altar de valuri
lăsând picotirii mulți pescari pe maluri…

[OTILIA KLOOS]

Im-patimind dragul

[Vasilisia Lazăr]

Dragostea, iubirea adevărată, nu are nevoie de contracte. Frumos ca întotdeauna, totuși se mai poate cizela. Ar trebui concentrată puțin penultima strofă. Și repetiția din prima strofă...

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

dar mai lasă-mi visul ca să pot gusta
gustul pulpa de cireșe și parfum din tei.

Ai feminizat verbul, de a dat verbei, sau e vorba de vorbei?

Am remarcat pasiune în versuri.

da Coza

[Sofia Sincă]

Descătușarea sufletului spre iubire în orice împrejurare, în orice timp sau spațiu. Dorința veșnică spre împlinire în dragoste, versul ce sapă prin conștiință, chemarea spre adâncuri necunoscute. Și totul cu patimă.

Acesta este poetul V. Iocan!

Sofy

[gina zaharia]

iar ți-ai descheiat inima, Vasile, verbul și-a strigat verba lui:)

cât e zbor în mine și cât e pământ.

muuuult!:)

admirație, pentru toate cerurile zborului tău!