„Ce-o fi făcând Doamne-Doamne,

atât de târziu?

Mă tot întreb, dar răspunsul nu-l  știu...

De ce-o fi încă lumină

la fereastra Lui?

O fi rămas în urmă

cu temele pentru mâine?

Sau... cine știe ce să mai zic?!

Oare

nu cumva vreun înger mai mic

o fi  adormit pe jos

și trebuie să-l care pe umăr

până-n pătuțul lui,

la culcare?''

Apoi

prin ochii…

tu cânți la un pian albastru

cu ferestrele deschise larg

să ți se vadă inima mare

 decapotabilă

fluturi roșii țâșnesc

pe sub coada pianului

un do de sus

 acut

un re minor

 la la si re

ți-s degetele usain bold

pe pista unui allegro burlesque

în fiecare dimineață

mai omori un vecin

spargi binocluri cu furie

părul îți…

Curcubeu cu flori de maci

frunze veștede paiete și scarabei

pe un venerabil car al magilor și al morții

sprijinită de scara sorții

își răsfirase Estrela fustele

cochetă pretindea a fi

reîncarnata madame Lenormand

și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți

pe cărările înșelătoare ale lunii

și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate

de opinca saltimbancilor

se opri mătăhălos Gabellin

tartorul satrapilor …

partitura destinului

fluture orb târăsc ca pe-un blestem după mine

stomacurile îndrăgostiților cabrioleta lor de vise a produs

un carambol pe autostrada predestinărilor



roțile inegale-s de vină mi se șoptește de la tribuna oficială



într-una (cea mare) peștii dizlocau atât de năprasnic oceanele

încât produceau prea multe potopuri pe secundă și noe…

Ninge în April peste flori de cais

Cu fulgi rătăciți într-un alt paradis;

Ramuri se pleacă sub aspra povară,

Cerul în valuri mai tulburi coboară!

Ninge în April printre flori de cireș

Și nori se aștern peste câmp ca un preș,

Iar mugurii cad pe pământ înghețați

În prag de zvâcnire și…

Odă Pământului

Fruntea mi-aplec, Ţie doina să cânt,

pe umerii tăi genunchii mi-i ţii,

Tu hrană îmi dai, îmi eşti şi veşmânt,

şi scut te-am aflat, în clipe pustii.

Tu îmi eşti matcă şi-acoperământ,

copac drept mă ţii, să nu fiu stingher,

ca ruga s-atingă Leagănul Sfânt,

de Tine mă sprijin, s-ajung lângă cer.

Când greul mi-apasă sufletul frânt,

Apă sfinţită din Tine-am…

sunt obosită
ţi-am spus

obosită de noi

mi-ai luat mâinile în palme
şi cu ele
ai desenat sub ochi
două dâre violet
să-mi oprească lacrimile
cu rosu-coşenilă
mi-ai mânjit buzele
să nu răzbată prin ele
strigătul mut

Eşti gata, iubito?
Astă-seară cinăm în oraş!

picta suflete

la uşa colibei sale

copiii veneau trişti

şi ieşeau cu aripi de înger

albastre

galbene

mov

față în față fără noi

Cum sunt toate rânduite

Frumoasa mea:

întroienit de gânduri îți scriu.

Ai văzut tu, pe altcineva strângând la piept o lume întreagă?

Am vâslit sub un cer al pierzaniei

Crucea pusă-n spinare o au și lăstunii,…

PSALM LA IZVORUL TĂMĂDUIRII

Când totu-i geometrie, cum să-ncâlcesc cu sfoara,

Că până și urzicii minuțios coși tivul?

Eu te iubesc sălbatic cum face primitivul

Dumnezeind copacul ce-ascunde-n sân vioara.

Cum să-Ți opresc în dogmă algebra unui mugur,

Domesticind chimvalul să-mi geamă ca bătrânii?

Prin păpurișuri luna să nu-și arate sânii

Când alăptează focul ce crește-n duh de strugur?

Că…

s-au plictisit de aşteptare nasturii cămăşii

o tinereţe zurlie ţi-a dezlegat sângele

încătuşat de stâlpul porţii

alergi pe străzi să prinzi răsăritul

să pregăteşti balansoarul pentru ora din turn

e vremea să-ngropi toţi anii trăiţi în zadar

încercuieşti fiecare secundă cu mănunchiuri de iarbă

să ştie îngerul tău unde eşti

vorbeşti cu ferigile din vânt

unu doi trei paşi până la marginea…

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare;

Din haos, roadele amare

Cu muguri noi au apărut.

Când viața îi mai dă un șut,

Cernând himere peste sare,

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare.

În schitul sorții, neștiut,

Refugiată în blazare,

E revocabila chemare

A paradisului pierdut.

Lumina omului căzut...

Genunchiul smerit în palma iubirii

din căușul clipei bob de mir m-alintă

buruiana piere în tăceri senine,

herbul unui azi

poarta unui mâine.

Prind senin în plete între primăveri

cu îngăduință gust aroma verii

poala Toamnei varsă rodul pârguit

brațul lung al iernii alb filigran cerne,

peste-acestea toate

stelele aprind

veșnicii mărunte.

Pentru-aceste daruri ofrandă înalț

suflului divin și celor ce încă…

ocolindu-mă

ocolindu-te

în cercuri largi

în cercuri pătrate

fericit că am inventat în sfârşit nebunia

obsedat de haine fără trupuri

de trupuri fără haine

am alergat la psihiatru

nechezând

ca un rege sub cal

ca o regină pe rege

obsedat că sunt fericit

dacă port sufletul tău

într-un buzunar al ochiului

am alergat la psihiatru

plângând

râzând

convins fiind că am inventat

în sfârşit nebunia

dar…

îți amintești câmpul acela în care ploaia

ne învelea dragostea

ploaia care îmi umpluse inima de tine și ne biciuia

fărâma noastră de fericire

îi întindeam palmele eram copiii

care ne ascundeam într-o minciună uriașă

 .

oh mereu am furat timpul

l-am furat și l-am vândut pe nimic

noroc cu privighetorile care ni l-au adus

de sute de ori

ca pe un trofeu blestemat

de atunci ador ploaia i-am dăruit o cămașă de…

Și cine spune că-s bătrân?

Mi-s anii mulți dulce povară

am prețuit ce-a fost mai bun

și nu m-am făcut de ocară.

Visam cândva un zbor mai lin

și-atâtea aripi mi-au fost frânte

îngeri smoliți au scris cu spin

și mi-au ucis icoane sfinte.

Mi-a fost greu și ușor mi-a fost

n-am plâns în pumnii strânși de foame

din truda palmei rod am stors

n-am cerut mult printre sudalme.

Că n-am primit același gând …