Las lumea să treacă prin mine 



Privesc tacută, în ploaie, 

mormintele luminate prin cimitir, 

las lumea să treacă prin mine …

mă regăsesc zilnic în straiele morții

mai aprigă viața răcnește

cu gura plină de iertări

vrăbiile serii aleargă speriate

norii se scutură ușor

și nu am timp Doamne

nu am timp să mă plâng

nici să-mi plâng morțile

ori zbuciumul crud

miroase a rodii carnea mea răscoaptă

și lăstăresc deasupra

zorii mei pierduți de atâtea ori

în neguri fără suflet

unde și-au făcut cuib…

drumu-i lung

carnea-i bătută…

stă înghesuită undeva între vis

şi realitate. Nici cu forcepsul

nu vrea să iasă de acolo, pe gură.

Se dilată

parţial

pe hârtie

într-un timp al ei ce

ţie

sau

mie,

poate, ni se pare prea scurt, dar arde, 

mereu, cu vlaga vântului înteţit 

de zările amintirilor din dimineaţa clipei.  

Hipnoze scrise-n mistuiri de spuze

În sângele mirării mi se-nfig

Să-nvăţ să mă supun, să cad, să strig,

Sub biciuirea sadicelor muze.

Prin pielea mea ce nu mai ţine minte

Dezgheţ pierdut coridele de sfincşi

Şi pe altare de cărbuni aprinşi

Pun iadul meu cel fraged şi cuminte.

Căci naufragiat în amintire

Pe fluvii vechi furate de la zei

Prelung sfinţesc păcatul fără chei

Iar când bizarul urlă să…

Focul joacă ultima scenă la picioarele noastre

abia ținându-și inima să n-o ia la vale

tu privești prin mine tabloul încă nepictat

e târziu îți spun

nu te încrede în ochii mei

au simțit arșița durerii înainte să renasc 

într-un noiembrie lugubru

din firul absint împletit de vraciul orelor 

nevindecate

încă locuiesc în rama stacojie a copilăriei

să nu pleci odată cu răpăitul ploii

leagă(nă)-mă în inimă

de…

 E ora când auzi nespusele greşeli,

 Incolore şoapte în tăcerea moartă

 Amare  gânduri şi triste îndoieli

 Ades lovesc în a sufletului poartă.

 În margine de lume strâns la pieptul său,

 Aud ursita în liniştea-i deplină,

 Şi simt cum vin  părerile de rău

 Ca o boare din stranie gradină.

 Nelinisti dormind goale-n piept s-au deşteptat

 Prin ceasuri sure timide se coboară,

 Şi visele apun din gândul…

au venit tornadele să mă întrebe de tine

una scrijelea ceva pe zid

voia să-mi arate că orice cuvânt îi va întări convingerea că te ascund

în frunzișuri de ploi

avea dreptate nu te-aș fi dat pe grămada aceea de spice din care tot ciupea vântul

în urcare

nici pe santinelele care adormeau instantaneu la marginea iazului

la ore vitale

Doamne niciodată n-am văzut atâtea viori mascate

într-un singur stup

treceam printre…

nu mai am adrenalină

pentru a trăi

pe culmi –

aș sări de pe un stei…

Am scuturat noaptea de pe reverul visului

întunericul alb dintre lacrimi lumina altă cale

se deschideau pleoapele ca două prăpăstii

curgeai în mine ca un râu de munte

repede şi rece

poate prea rece pentru

o singură viaţă

poate prea repede pentru

o singură veşnicie

dar niciodată limpede

zorii erau pătaţi pe margini

cu îndoieli

nu le puteam distinge umerii

pe buzele mele stătea agăţată o sete de tine

înăuntrul meu vorbeau…

Ni se duminică ades

printre singurătăți fără de clipe,

ni se departele cules

de zborul ce-a ciuntit aripe

sau, ni se neștiință-n vers

și-n cântec, când să se-nfiripe.



eu n-am să-ți scriu, plecata mea,

cu zarea năzuită-n noapte,

eu n-am să cad, fiindcă nu-s stea

și nici de pătimit prin șoapte,

n-o să aștept, în loc să-mi stea,

un gând,…

Ai fost un gând de altădată

Ce-l regăsesc acum niciunde;

Proroc în zările…

se joacă “şoarecele cu pisica” între clipele 

ştirilor despre mine ascuns în lumina

lumânărilor şi peşte cu iz de apă

se strecoară prin tigaia cu ulei de măsline

îl credeam

că aşa a spus la TV

şi doar în întuneric am văzut că

era doar meseria aceea veche

cu “trotuarul”

mutat (cică) în palate,

pe sticlă că tot papucul,

din piciorul altuia, mi-a lovit

ochelarii.   

sub clopote grele de linişte
în tremurat văzduh
ochii deschid ferestrele
mâinilor care plâng

la ceasul rugăciunii

îmbobocită pe buze
e rana unei tristeţi

De-ai să întrebi cu searbăde cuvinte

ce s-a-ntâmplat când fluturii au plâns,

voi încerca să pun pe soclurile sfinte

dovada că iubirea pe aripi li s-a strâns.

Deasupra-n zări, neputincioşi din fire

stau îngerii trimişi cărări să ne arate,

surprinşi că împărţim aceeaşi amintire

găsită într-o lume cu demoni şi păcate.

Vom întâlni secretul în vechile oglinzi

unde stăteai în zori cu părul ca o ploaie,

dorind eternitatea…

adun cenușa din vitrina lumii intru trei ruguri construiesc o punte

mă respiră catatonică  iertare și-o iubire oarbă

somnul îmi cangrenează rana curată  de-a fi  suflu peste mormite îmi caut chipul ne-ncătușat de vreme

să Te pot primi sparg dinlăuntru pereții locuirii mele zi după zi

îmi spun  sunt în toate bulboanele ce mă leagă de porți de genuni și de astre  

să port  pupila de sărbătoare…

pe locul meu, în închisoarea ce-mi anunţa

detenţia din frigul ce-mi îmbrobodea timpul

analizei de sânge ieşită în afară de mine. Anemic

mă aflam la limita de minute înşiruite

pe firul de aţă străpuns de vizita pe care glasul

necuvintelor tale

a folosit-o să-mi devină

chiriaş statornic de noapte,

în ziua

când eu mă flendur

la poarta acelui cabinet

de…

în ziua învierii se aruncă cu pietre 
în toate tălpile netatuate cu iubirea aproapelui

alții pun în palmă tăcerea ca monedă de schimb 
pentru paradisul expulzat 

conștiința cade ca o placentă avortată 
peste ultimul spectacol închis cu un foc grandios de artificii
Adevărat a Înviat