în ziua învierii se aruncă cu pietre
în toate tălpile netatuate cu iubirea aproapelui
alții pun în palmă tăcerea ca monedă de schimb
pentru paradisul expulzat
conștiința cade ca o placentă avortată
peste ultimul spectacol închis cu un foc grandios de artificii
Adevărat a Înviat
Adaugă un comentariu
Buna sugestia! Am facut schimbarea...
Bucuroasa de semn, Multumesc mult!
Aș renunța la infernal.
în ziua învierii se aruncă cu pietre
în toate tălpile netatuate cu iubirea aproapelui Aici e cheia poemului. Să nu uităm că și Iisus a bătut smochinul care nu rodea, deși era îngrijit. Inspirat!
Partea a doua m-a dus cu gândul la manelizarea credinței. A se vedea aducerea luminii cu avionul de la Ierusalim.
Poezia mi-a plăcut.
da Coza
Sofy, Iris, da este un pic altfel ...
Multumesc pentru rabdarea de a lectura acest text,
Sarbatori fericite! Cu drag.
Parcă este împotriva conceptului... În ziua Învierii tot creştinul este mai bun, mai tolerant, mai bucuros că s-a înfăptuit Învierea. După mine, nu se aruncă cu pietre, indiferent de credinţa sau conştiinţa celuilalt.
Dar în sfârşit, este ideea ta.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE