Oare

cum am încheiat eu acest pact cu tine

și cum de-am semnat un certificat

de înrobire pe viață?

Nu-mi mai amintesc

decât teiul în floare

la umbra căruia

copilaria mea se juca potrivindu-și

cuvintele

și nu-mi mai amintesc decât

niște anotimpuri

peste ruinele cărora am pășit de fiecare dată

cu sufletul învelit în petale de maci

sau cu inima zdrobită

din care sângele se prelingea ca rugina

în inima…

Măi, Doamne,

Ia matale globul pământesc în mâini

Și mai rotunjește-l…

În plesnitura timpului,

Minutarul (minutul)

se elibera ca o grenadă

spărgând tăcerea.

Înfăşurat

în indiferenţă

cu faţa brăzdată

de riduri şi de umbre,

tâmplele

începură să-i pulseze

şi cu o durere furioasă

în piept, ochii

se umpleau

de picături mari,

fierbinţi

veneau

de parcă cineva

le-ar fi scos din inimă.

știre de ultimă oră

(ceartă între două entități)…

Rup tăcerea-n mine
şi las visele să strige
în ticăitul inimii
unde-mi străbat ţesuturile
cuvinte desculţe

îmbrăcate
sub tălpile goale.

Lăsaţi-mi o clipă tăcerea să-mi spună

când mii de cuvinte în umbre se sting

si-n ape aprinse cu aşchii de lună

cand fluturi în zbor de stele se-ating.

Să-mi spună de ploi şi frunze ce mor

răpite de vânt în goana-i nebună

şi iarbă-i rănită de-al vremii picior

de toate, iubito, tăcerea să-mi spună.

Vorbeşte-mi şi tu cu-aceeaşi plăcere

de freamătul străzii rămase pustii

sub ploia de stele din vechi…

După

o noapte

de somn agitat,

inima

şi răsuflarea

şi sângele

îi încetineau.

Simţindu-se

ca o barcă

fără cârmă,

încerca

să-şi pună

o dorinţă

în cuvinte.

Luptându-se

cu o durere pustie,

capul începu să-i zumzăie

şi inima

îi bătea puternic.

Se simţea

ca o mumie sculată din morţi

şi cu un nod în stomac

privea viaţa.

Îl lăsase cu cicatrici adânci.

PĂMÂNT DE DORURI CURGĂTOR

vestejite pe centura timpului

aşteptări reciclate în salbe de vieţi ruginite

mă iau de mână

 genunchii strânşi înalţă smerenii

drumurile

adună atingeri de rouă din rană

se…

Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Şi mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Şi nu mi-a dat nimeni de ştire
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Şi voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind şi-n lumea de apoi.

nespuse…

pe umerii goi lipsiți de tinerețe

ningea pe lucruri

și pe asfințit

împodobindu-l cu aură azurie

așa cum cerul

își revărsa aura peste viață

atât de liniștit ningea

și pe timp

desǎvârșindu-i vechimea

modelând anotimpurilor pereții în straturi…

Am încercat să-ţi scriu, cerneala avea o culoare străină

parca semăna cu sentimentul meu, era ştearsă

cineva virusase plăcerea

mâna tremura de neputinţa gestului

era dificil şi greu de depăşit momentul

încercam să mă conving de realitate

fără să înlocuiesc clipa

punctul de trecere spre eternitate

şi totuşi de ce sunt aşa mulţi care-o căuta

unii spun că fericirea seamănă cu noi

alţii spun că are o mare pasiune

pentru apus, răsăritul nu…

Să mergem prin troiene de ghețari,

să învățăm acolo ce e focul,

să locuim în vise de zidari

și să-nflorim…

nu ai nevoie de argumente

ca să ştergi din memoria contradicţiilor

mări ale căror valuri

refuză mareele înalte

similitudini atavice pe margini de secundă

sau fluturi blue mormon

din hârtie cerată

care-şi netezesc aripile culorii

în simple

sporadice şi tot mai nesemnificative

ploi de cuvânt

încearcă să priveşti relaxat anotimpul desprinderii

pe sub genele frigului

se va dezveli de ceţuri iar…

ai intrat prea adânc în mine darling

ca un Jack Daniel’s

băut prea rapid

şi dacă te-aş scoate

rana

ar deveni instantaneu…

stare de amnezie

nu ți-am spus oare…

acum pentru fiecare zi deschid o ușă

chiar dacă leg străzile

de câte un bloc turn



un arhitect unește stelele

așa cum beau cafeaua dimineața



dacă nu ar fi atâtea lumini fără flacără

buzele noastre ar ciuguli acea muzică gigantică

ce clădește pământul perfect rotund



poate iubirea e cea mai bună comedie

cea mai gustată prăpastie

cea mai înaltă atingere



dacă am deschide cojile

suspinele ar invada diminețile

iar…

Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place