Întregul cer se împânzise-n noapte,

Iar noi, sub el, ne căutam cu guri,

Cu șerpuiri de trunchiuri de făpturi,

Ce își turnau, printre săruturi, șoapte,

Când se-alegeau, țâșnind una spre alta.

Mereu prezenți, mereu nepăsători,

Strângeam în mâini și tresăream fiori,

Cum sculptorul își poartă-n piatră dalta.

Și mă sileai, iubite, fără milă,

Să…

căluții sunt de două feluri

unii ca …

Semăn vânt, culeg furtună.

Du-mă, Doamne în deșert

Și m-ascunde dup-o dună,

Ca să nu mai am prezent

Dă-mi un semn de ascultare,

Vreau să plec în viitor

Într-o ultimă…

Tanka

Croncănit de corbi –

Peste cruci răsturnate

Cad foi galbene     

Văd un mormânt îngrijit

Pe-al meu cine-o să-l…

Bunăstare

Ne stă Bâstroe în rărunchi,

Ne joacă feste cormoranii

Când facem apă la genunchi,

Zadarnic ne petrecem anii

Cu mâna-ntinsă, ce rușine,

Când  trenuri trec pe apeduct

Sărim adesea de pe șine

S-alegem viermele din fruct.

S-alegem viața de lăcustă

Când prinde aripi noi pe șest,

Ne ducem fluierând prin pustă

Ca orice emigrant onest.

Trecute…

Când ziua cu noaptea se-mbină egale,

sub geana cerească-a-lui Marte fălos

vestale de strajă, în temple astrale,

întorc într-o clipă-anotimpul pe dos.

Atunci te-ai născut neuitată speranță,

să vii înspre mine în strai…

Straie noi își pregăteste

Primăvara, cum se vede

De la ziua ce tot creste,

La furnica ce se crede

Mare gospodină-n casa

Alergând mai fără spor,

Când în pat și când pe…

Primăvara,-n ochi de ciutå, 

muguri reînvie;

Vântul umblă să-și ascută

colții prin câmpie. …

Sunet ciudat de arme se-aude pe pământ,

Pustiu e-n omenire de pace si credință,

Nisipul din deșerturi se-mprăștie in vânt,

Fericirea noastră,in tristă suferință!

Vin zilele din urmă si fără adevăr,

Ne calcă falsitatea,hoția și minciuna,

Vrem iar grădina Evei,chiar dacă fără măr,

Orbiți de bogăție,îi căutam cununa!

Ne plâng munții,bătrânii,cu pletele cărunte,

Când văd atâta ură,invidie ,trădare,

Lacrimile limpezi ,izvoarele…

În zbor latent, ca o plutire,

Trec pe deasupra norilor

Vreau să încerc, în nemurire,

Să dau frâu liber viselor

Alții în lupte-o să-și înfoaie

Curajul lor, mai mult strigat

Eu stau sub…

valea plângerii

splendoarea splendorilor

loc de naștere

Costel Zăgan

Există poduri

Peste care trecem în rutina zilnică a existenţei,

Sunt poduri la care venim

Să ne regăsim,

Să ne vorbim

Şi să ne ascultăm gândurile care sfidând gravitaţia

Ne pot da certitudinea şi fericirea zborului,

A păsărilor

Ce pleacă din noi într-un apus

Să dea un ocol lumii în care

Ne purtăm neştiutele războaie personale...

 În care unii câştigăm

Alţii sunt învinşi,

Dar…

În noaptea fosforică-a pădurii, 

ce reverie, Doamne, să văd puzderia aceasta de plante mistic răsărite, 

înfiorându-și carnea în palma vântului…

totul e fals şi lumea neclară

cântă o vioară

sub streşina strâmbă

lumea e chioară

sub azbestul ploii

trăim doar parada enigmei religii

ce schimbă enclava luminii fugare

din tot e nimicul ce -aleargă cuvântul

eu şi infinitul mai trec peste gânduri

supremul supliciu n-a fost nu va fi

în luxul de -afară şi ziduri vor şti

eu trec peste timpuri

şi timpuri trec peste noi

patru anotimpuri patru nevoi

le cară fantoma…

când abia mă puteam vedea din colbul uliței

am înțeles că numai întrebarea de ce…

O, cum se duce timpul pe căile astrale

lăsând fără speranță nestăpânitul zbor,

pe chipuri adormite, în parcurile goale,

sub umbre de tăcere pierdute în decor.

Zăpezile flămânde din iarna ce se duce      …

aceleași cuvinte,

ca oamenii care se tem de cifra 13, de ceasurile rele dintr-o marți,

de culoarea neagră a pisicii, de cântatul cocoșește al găinii,

de blestemul Urâtei (amintire din copilăria tatălui meu)

pe care o „alinia” bărbat-su, alături de puradei:

„La linie Urâto, Tanța, Gogu și Zorzan!”

spre a-i aplica, zilnic, corecția (că de…

Stau în barca veche tare,

Pe un lac  necunoscut

Apele-s tulburi în zare 

Și-mi aduc zvon de tumult

Nu sunt decât eu pe lac,

Cu bărcuța-mi dificilă

Nu mă-ncumet să o…

era chemată di ochii îngrijorați și triști,

strigată di cei suferinzi, plânsul copiilor noaptea,

chinuri di nașteri, - cei ce caută lumânarea,

într-o zi

țața ileana veni la poartă:

- moș ion ti-așteaptă,

în tăcere

ca pentru o naștere

aducea apă proaspătă de-și spăla fata,

mâinile, picioarele,

(urmăream fiece mișcare), pregătea

lumânare din ceară de-albini, fir de busuioc învelite-n prosop florat,

la plecare,…

Îmbracă-mi ochii în visuri ce pot a le-nțelege

privind această lume beteagă de-avuție

nu-i liniștea pădurii simțită cum aleargă

un căprior simbolic pierdut în amintire

privirea ce-ți coboară din stele către mine

aliniază clipe pierdute în izvoare

cărarea care împarte furnicile flămânde

se termină în templul cu vinurile acrite.

Îmbracă-mi ochii în lacrimi ce pot a le-nțelege

a plâns pământu-acesta cu sânge de minciuni

o…