Rugă

[Monica Pester]

Semăn vânt, culeg furtună.

Du-mă, Doamne în deșert

Și m-ascunde dup-o dună,

Ca să nu mai am prezent

Dă-mi un semn de ascultare,

Vreau să plec în viitor

Într-o ultimă strigare,

Să mă-nvârt pe un picior

Și să zbor ca libelula

Din prezentul de acum,

Să îmi caut molecula 

Ce-mi trasează un alt drum

Aș scorni-o, de n-ar fi

Și cu ea în piept m-aș duce

Într-o margine de pi

Ca să pun acolo cruce,

Zilelor de chin și patimi,

Nopților de plin coșmar,

Of, de ce n-am două inimi,

Să le pun strajă-n hotar . . . 

[Monica Pester]

Asa, da ! Mulțumesc mult  !

[Ana Cîmpeanu]

Muzicalitate bună, joc avântat, versuri frumoase! Îmi place! 

[Monica Pester]

Îmi pare bine ca iti place, Maria . Mulțumesc mult !

[Maria Mitea]

” Of, de ce n-am două inimi,

Să le pun strajă-n hotar . . . ”

Monica,  această rugă este ca o apă curgătoare . Mi-a plăcut mult!