Semăn vânt, culeg furtună.
Du-mă, Doamne în deșert
Și m-ascunde dup-o dună,
Ca să nu mai am prezent
Dă-mi un semn de ascultare,
Vreau să plec în viitor
Într-o ultimă strigare,
Să mă-nvârt pe un picior
Și să zbor ca libelula
Din prezentul de acum,
Să îmi caut molecula
Ce-mi trasează un alt drum
Aș scorni-o, de n-ar fi
Și cu ea în piept m-aș duce
Într-o margine de pi
Ca să pun acolo cruce,
Zilelor de chin și patimi,
Nopților de plin coșmar,
Of, de ce n-am două inimi,
Să le pun strajă-n hotar . . .
Adaugă un comentariu
Asa, da ! Mulțumesc mult !
Muzicalitate bună, joc avântat, versuri frumoase! Îmi place!
Îmi pare bine ca iti place, Maria . Mulțumesc mult !
” Of, de ce n-am două inimi,
Să le pun strajă-n hotar . . . ”
Monica, această rugă este ca o apă curgătoare . Mi-a plăcut mult!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE