Copleșitor m-absoarbe Primăvara

[gabriel cristea]

În noaptea fosforică-a pădurii, 

ce reverie, Doamne, să văd puzderia aceasta de plante mistic răsărite, 

înfiorându-și carnea în palma vântului

lasciv, 

ce moțăie asemeni unui faun 

peste tărâmuri păduroase;

Acolo unde ochi căprii, de ciută  curioasă, 

oglinzi devin izvoarelor și - iată! - 

hipnotizat de insomnia lunii, 

ca într-un tainic rit barbar, 

refuz să mă desprind de clipa

în care, cu voluptăți de nimfă, 

prin visul meu de mugur,

copleșitor m-absoarbe Primăvara.

[gabriel cristea]

Vasilisia, mulțumesc  mult pentru apreciere! 

[Vasilisia Lazăr]

Copleșitor m-au absorbit și pe mine versurile tale. Felicitări!

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru apreciere, Chris! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc de apreciere, Ana! De multe ori e nevoie

s-o mai iau pe câmpii, pentru a-mi regăsi vocația lirică. :)) 

[Chris]

ce frumos, am remarcat si eu senzualitatea :)