Straie noi își pregăteste
Primăvara, cum se vede
De la ziua ce tot creste,
La furnica ce se crede
Mare gospodină-n casa
Alergând mai fără spor,
Când în pat și când pe masă,
Dar cu patos și cu zor
Frigul încă-și poticnește
Valurile reci, pe seară
Dar rezistă voinicește
Ajutoare să mai ceară
Din oglinda argintie,
Ceru-și varsă apele,
Doamne, câtă simpatie !
Un pian cu clapele
Cântă singur, fără note
Și așteaptă glasul ierbii
Verdele să i-l adopte
În poienile cu cerbii.
Și așa, pornim în trombă
Către noul anotimp
Iarna-i doar o biată plombă
Cerșindu-ne niscai timp,
Când clepsidra ne anunță
Că se schimbă zilele
Tot ce-i viu lasă sămânță
Sa-nflorească stelele.
Adaugă un comentariu
Cerșindu-ne niscai timp,
O aliterație nefericită
Apoi semnele de punctuație. Ori le punem pe toate, ori nu punem deloc și atunci nu mai are rost nici inițiala majusculă de la fiecare vers.
În rest, o poezie cuminte, plăcută, de primăvară.
La mulți ani cu inspirație și forță creatoare, Monica! Viață lungă Poeziei!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE