Ghici, cine e pe drum ?

[Monica Pester]

Straie noi își pregăteste

Primăvara, cum se vede

De la ziua ce tot creste,

La furnica ce se crede

Mare gospodină-n casa

Alergând mai fără spor,

Când în pat și când pe masă,

Dar cu patos și cu zor

Frigul încă-și poticnește

Valurile reci, pe seară

Dar rezistă voinicește

Ajutoare să mai ceară

Din oglinda argintie,

Ceru-și varsă apele,

Doamne, câtă  simpatie !

Un pian cu clapele

Cântă singur, fără note

Și așteaptă glasul ierbii

Verdele să i-l adopte

În poienile cu cerbii.

Și așa, pornim în trombă

Către noul anotimp

Iarna-i doar o biată plombă

Cerșindu-ne niscai timp,

Când clepsidra ne anunță

Că se schimbă zilele

Tot ce-i viu lasă sămânță

Sa-nflorească stelele.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Cerșindu-ne niscai timp,

O aliterație nefericită

Apoi semnele de punctuație. Ori le punem pe toate, ori nu punem deloc și atunci nu mai are rost nici inițiala majusculă de la fiecare vers. 

În rest, o poezie cuminte, plăcută, de primăvară.

La mulți ani cu inspirație și forță creatoare, Monica! Viață lungă Poeziei!