credeam într-un timp

că dacă voi afla x-ul

necunoscuta supremă

din complicata ecuaţie

a vieţii mele

(mereu reexaminată)

voi putea rezolva

cu uşurinţă

toate problemele existenţiale

voi putea demonstra 

chiar şi teoria haosului

orice

spre surprinderea mea

nu s-a întamplat așa

deşi x-ul meu nu mai este

demult o necunoscută

niciodată rezultatul 

nu corespunde 

cu cel de la spatele culegerii

de sentimente 

iar…

Şoaptă tristă, văl de pară,

Seara-ncet în trup coboară,

Tremur de iluzii frânte,

Plâns de păsări să mă cânte.

Pe sub aripi de furtună,

Timpul ţărâna-mi adună.

Obosit gândul se-apleacă,

Sfarmă clipa să nu treacă

Peste vis, peste hotar,

Steie chiar şi cu amar.

În veşmânt de neagră iarbă,

Să mă duc nu-mi este grabă,

Unde vântul nu m-ajunge

Şi nici luna nu m-o plânge.

Curgea-voi...…

primăvară

Văzduhul, orgă nebună,

Bate vântul când e lună,

În adânc de apă vie

Se văd umbre de stafie

Şi-n lumina ce inundă

Se zbat zeii în osândă,

Şi de-atâta cer şi soare

Joacă inima şi sare,…

Ninlil,

cântarea vie-a sufletului meu

şi lumii

luminânda cea dintâi!

Nu poate fi

adevărată nemurire,

de moartea ta

prin moarte nu se…

Buzele

mele
vei
deschide

Melancolie

Şi
gura mea
va
vesti
lauda
ta

În numele
tău
voi arde

În
toate
cuvintele
limbii române

Căci
nu
doar
focul trece

Şi
nu
doar
cenuşa
rămâne

Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul

Mi-am ars tălpile

în miezul de lut,

m-am murdărit de ocru;

risipindu-mă,

ocrul s-a murdărit de ocru,

tălpile de tălpi,

sângele de sânge,

cerul de cer...

fumegânde tăceri 

din sâmburul mut,

rostite nicicând;

mi-au ars tălpile

în miezul de lut,

funingini... pământ...

V-am lăsat înrădăcinaţi în doruri

când am plecat

trup mirosind a primăvară

aţi rămas ochi prinşi

în obloanele casei

să coborâţi cu ea în pământ

să curgeţi sub un alt cer

azi tinereţea

nu mai este a mea…

Ne-a înghețat privirea spre-`nainte

Sau ne e frică să privim `napoi.

Înconjurați de false jurăminte,

Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.

Ne plictisim, vremelnic, și de aer.

Exonerați de veștede poveri,

Perpetuăm cu-același pașnic vaier,

Un anotimp de groază și dureri.

Ne-ncătușează demonii din minte:

Mânia, ura, răutatea-n van.

Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte,

Cum Scaraoschi râde pe…

Mai strânge-mă la pieptul tău, iubite,

Rostește-mi în surdină poezii

La ceas confuz, cu stelele ivite

Pe cerul încărcat de nostalgii.

Să stăm așa, cuprinși, o veșnicie,

Din veșnicii să pară că venim,

Să ni se par-o clipă, prea târzie,

Din timpul care curge anonim.

Adună-mă în gândurile tale,

Fă-mi adăpost la umbra unui vers,

Să rătăcim prin depărtări astrale

Și timpul să se scurgă-ncet…

Nu vă divulg părerea mea adâncă,

Doar v-o descriu... sau poate că nu încă;

Vă las, pe voi, când veţi găsi portretul,

Să creionaţi ce a gândit poetul!

Nu-i amănunt încât să nu vă mire

De i-aţi ghici seninul din privire;

Nu-i orizontul cât îi e visarea,

Şi-i prea adâncă s-o înece marea.

Iubirea ei - ca apa curgătoare,

Îşi are începutul în izvoare;

Mulându-se pe pietrele tăcute

Cu voluptăţi adesea…

nimeni nu mă conține
viața are spini în mâini
albi până la durere
sufletul îmi tace țipând
deși inert respiră
clipele udate-n delirul
singurătății

nimeni nu mă trăiește
o scorbură-n nisip
adăpostește irisul fantomatic
vorbesc prin râs
lacrimile dantelează
cuvintele mute

nimeni nu-mi colindă privirea
cioturi de conștiință plâng
urlă tăcerea
cresc liniști
arborând nașterea
purității

mută-te cu sentimentele mele pe un țărm însorit

gândul prevenit de sirene să soarbă licori

abia sfințite de cântecul perlei

soarele să răsară de două ori

lumina să-ți înalțe pilastrul buzelor

până când țipătul lor va înfășura  cu zenitul

trupul nisipului

să fie clipa întindere de valuri clocotitoare

înalte ca mirul pe fruntea nunții

 ielele claviculelor să se întoarcă și să…

astăzi ai vorbit statuie mi-ai amintit de ziua

în care le promiteai planetelor

că le vei duce dorul peste tot

că le vei formata imaginea scrijelită

de senzorii tăcerii

parcă te-ai mutat puțin mai la dreapta

e bine așa mâine voi trimite un demon să stea de vorbă cu tine

eu îmi închei nasturii până la gât mi-e frig mi-e foarte frig

am înșirat la nooooopți

pe toate potecile

întrebam lunaticii dacă respir corect mi-era teamă…

când nu eşti aici

aici nu există

mă prefac că trăiesc

doar aşa

să-mi alin respiraţia

te inspir adânc

te expir superficial

și îmi ţin ochii legaţi

în vârful catargului

să te caute porumbel

să  te caute măslin

când nu eşti aici

sunt naufragiat anonim

într-un tablou suprarealist

încă neterminat

Se aud devreme cerbii boncăind în unda rece,

Roua s-a pitit în iarbă simulând c-ar vrea să plece,

Mii de păsări îşi dreg glasul încercând note uşoare

Şi uşor, uşor se simte mersul fin de căprioare.

Din hăţişuri, cu paşi repezi, se îmbracă cu lumină

Un ieduţ, atât devesel - fără grijă, fără vină;

Matinal zburlindu-şi blana în intimitatea ceţii,

Biruind, cu ochii fragezi, strălucirea dimineţii.

Un brotac, lihnit de…

Trei comete într-o stea

ca un el și ca o ea.

Doi delfini prin apa verde...

Gura ta ce nu mă crede.

Sus și jos, prin apa rece

șapte sentimente-mi trece.

Mă iubești și îți ating

toată liniștea, ți-o ning.

Nouă inimi se deznoadă.

Sufletu-mi te bea o dată.

Dacă ești și dacă-ți sunt,

mă dezmierzi cu un cuvânt.

Mi te ning și mă respiri

între cinci de trandafiri.

Doar eu opt și doar tu zece…

Năvodul,

bogatelor ape le-a fost voievodul,

cum încă spun unii,

vrăjite adâncuri prăda

rostogolind pe țărm

argintăriile lunii.

Jumate din mare-l știa.

Vânjos voluptății,…

Se-aude ploaia-n şoaptă cum loveşte

prin casă umbrele rebele-au amorţit

iar lumânarea-n taină flacăra trezeşte

prin sute de cuvinte ce s-au despărţit.

Cu ochi neobosiţi veghez singurătatea

să nu îşi mai rănească sufletul pustiu

unde tăcută ploaia-i spală nedreptatea

crescută-ntre icoane-n tot acest târziu.

Pe străzi se rătăcesc destinele-ntre ele

şi este greu să-mping ecoul lângă noi

pe tâmpla înserări stelele-s prea…

Azi te-ai mutat, suav, în al meu suflet –

Garsonieră dată cu-mprumut,

Mi-ai colindat toți porii-ntr-un răsuflet,

Mi-ai devenit stăpânul absolut.

Ți-am respirat tăcerea, ca o boare,

Când, rătăcind pe cerul meu, frivol,

M-a tulburat căldura ta de soare

Ce-și risipește raza benevol.

Și atingând ferestrele concave

Spre asfințitul dinăuntrul meu,

Mi-ai acordat secundele bolnave,

M-ai ridicat, din morți,…