Se aud devreme cerbii

[Blăjan Ovidiu]

Se aud devreme cerbii boncăind în unda rece,

Roua s-a pitit în iarbă simulând c-ar vrea să plece,

Mii de păsări îşi dreg glasul încercând note uşoare

Şi uşor, uşor se simte mersul fin de căprioare.

 

Din hăţişuri, cu paşi repezi, se îmbracă cu lumină

Un ieduţ, atât devesel - fără grijă, fără vină;

Matinal zburlindu-şi blana în intimitatea ceţii,

Biruind, cu ochii fragezi, strălucirea dimineţii.

 

Un brotac, lihnit de foame, albicios în dreptul gurii

Sare la un pas distanţă, de sub frunzele pădurii;

Semn că undeva aproape un izvor îşi face veacul

În timidele acorduri ce le farmecă  brotacul.

 

Cum abia îmi ţin suflarea, cât emoţiile-şi fac jocul,

Un ţânţar îmi dă târcoale - asumându-şi nenorocul!

Câte alte zburătoare nu se-ndeamnă, nu se-ntrec

Câte altele, ca ele, m-au văzut şi mă petrec?!

 

De cum mă găseşte vântul, sosit şi el pe cărare,

Îi desprind din trena-i lungă o mireasmă - la-ntâmplare;

În căuşul palmei mele o dezmierd ca pe o zână,

Mai atent înspre detalii... implorând-o să rămână!

[Blăjan Ovidiu]

mulţumesc pentru lectură, pentru corecturi şi pentru încredere!

[Veronica Pavel Lerner]

De acord cu comentariul precedent. 

Typo: boncăind

[Ion Lazăr da Coza]

Fără îndoială, poezia e o reușită, însă lectura ei m-a transportat în veacul lui Alecsandri.

da Coza

[Sofia Sincă]

Cam prea amplu acest pastel. După titlu m-am așteptat să fie descrisă doar ceremonialul de împerechere al căprioarelor cu cerbii. Ai o rază prea mare în vedere, în acțiune, încât s-a cam depășit forma lui. Dar descrii frumos. Nu prea au loc diminutivele. Se taie farmecul serios al descrierilor și în afara versului sesizat de Adelina mai este și primul vers din ultima strofă ieșit din ritm.

Dar am citit cu plăcere.

Sofy

[Blăjan Ovidiu]

încerc să schimb, dar tare mult mă bucur de aprecierea d-voatră!

 

[Valeria Merca]

Un pastel reusit, cu imagini sugestive. O sugestie as avea: de inlocuit in strofa 4, versul 1 cuvantul  ''emoţiile''cu un sinonim, atat pentru respectarea masurii, cat si pentru rezonanta. Eu as propune: ''Cum abia îmi ţin suflarea, cât trairea-şi fac jocul''. E doar o sugestie, cuvantul de inlocuit.

In rest: 

''De cum mă găseşte vântul, sosit şi el pe cărare,

Îi desprind din trena-i lungă o mireasmă - la-ntâmplare;

În căuşul palmei mele o dezmierd ca pe o zână,

Mai atent înspre detalii... implorând-o să rămână!''

Minunat! Si eu imi doresc ''sa ramana''...chiar o implor!