în noaptea aceea toate ceasurile
au înghițit limbile mincinoase
și timpul a început să curgă înapoi
așa cum l-a văzut Dali
nu este relevant dacă mă vei iubi
ci doar că m-ai iubit
în ultima secundă

Adina V.

27.03.2018

Prea multe felinare, prea mulți din cer se-adapă

sau ghiocei tomnatici la tâmple înfloresc,

parfumuri expirate, fără miros, doar apă,

un sufocant colocviu cu tema "te iubesc".

Prea multă întristare, prea multă veselie,

cuvinte scămoșate în fraze fără sens,

metafora e nudă și țopăie zurlie

pe-un fir de ață ruptă - pretențiosul vers.

Prea multe platitudini, prea multă lună plină,

zăbranic punem vieții privind numai la…

Nu mă iubești

am spus

privind asaltul furnicilor de foc

care îmi consumau serotonina

ascunsă în sistemul central

avansând prin tranșeele săpate

în capilare

o cuperoză agresivă

se întindea ca un năvod

pe epiderma invadată de

cheratina nopților pierdute

eram prada acestor creaturi

care mă devorau molecular

avide de noi teritorii

limfatice sau nu

Nu mă iubești

am spus

absorbit…

Motto: "Femeia este un trandafir ceresc în viaţa pământeană"

(Schiller)

Un colț de cer îți e menirea,

tu, Schiller, cocoțat pe munți

ai împărțit în două omenirea:

în trandafiri și în bărbați cărunți.

Și, metafizic, ai schimbat femeia

în roza unui cer de neatins.

Când Machiavelli-i arăta lui Faust cheia

infernului pe post de rai pretins,

ai așezat făptura…

m-a mușcat o algă de picior

când alergam prin maree

să prind luna de mână

steaua ascunsă într-un ghioc

șoptea încetișor a cântec

capricioasă

o pisică de mare

se gudura pe lângă genunchii mei

când Titanicul a deschis somnoros

hublourile și a strănutat

din carcasa șubredă

provocând un flux de informații sterile

care m-au aruncat pe tastele prezentului

despuiată de gânduri

dorințe…

M-am născut la sat

numele nu mi-l aduc aminte

și nici data

când țipătul meu a răzbătut

pentru prima oară

pe ulițele prăfuite

unde o turmă de oi

trecea alene

Părinții mei i-au dat vestea

primarului cu întârziere

și acesta a scris în acte

"născută alaltăieri"

De atunci

pe aceleași ulițe prăfuite

rătăcesc cu pas alene

în mijlocul turmei de altădată

căutându-mi…

Eram aici

în acest pământ roșu galben și albastru

mâinile lui mi-au întrerupt somnul

asprimea lor mi-a fost cea mai blândă mângâiere

Vă privesc și tac

Treceți prin fața unei pietre

fără să auziți murmurul creației

cu genunchii strânși ai fetusului

smuls din pântecul ocrotitor

vă suport nepăsarea

Vă privesc și plâng

Lacrimile apelor închise în piatră

de la începuturi

sunt lacrimile…