Dodiac

[Adina Speranta]

voi scrie o carte

care nu va interesa pe nimeni 

o carte despre do do 

și nimeni nu va ști cine este 

chiar dacă voi descrie amănunțit

cum poate să țină soarele în palmă

sau florile de gheață

cum orice frunză se transformă în poezii

și fiecare tic tac al pulsului universal

are doar pentru el înțeles

pentru că el îl aude

îl simte 

îl vede

și do do este ce nici nu știe

o imagine multiplicată la infinit

o mișcare de nimic întreruptă 

continuă 

ca un gând ce prinde puteri în scoarța minții

și sapă adânc până în inimă

unde același tic tac al lui dali 

se aude înăbușit prin sânge

ca o metempsihoză a secundei imperfecte

în care tot ce nu știm devine amintire 

și numai cartea aceasta viitoare 

va fi dovada că do do a existat și este 

prolog 

cuprins

prolog 

niciodată sfârșit 

adina v.

26. 07. 2019

[Adina Speranta]

Titlul este mai ciudat, poate :) 

Postarea este dedicată unui bun prieten, de pe o platformă care s-a închis, prieten cu care vorbeam în dodii, ținînd cont că discuțiile se petreceau în public, la comentariile de la postări, și ne înțelegeam perfect unul pe celălalt, dar ceilalți nu înțelegeau nimic :)) 

A vorbi în dodii, am tras eu concluzia că ar fi un limbaj dodiac. :) 

Dar am să iau în calcul schimbarea titlului. Promit! 

Mulțumesc, doamnă Sofia, domnule da Coza, dragă Valeria :) 

[Ion Lazăr da Coza]

O Poezie postmodernistă. Place.

da Coza

[Valeria Merca]

De titlu aș fi avut și eu a mă lega! :) Poate pentru tine reprezintă ceva special, poate fi un nume inventat, dar cititorul nu are de unde ști. „Cartea” pe care ți-ai propus s-o scrii pare a fi incitantă. :).  O poezie pe care am citit-o cu plăcere. 

[Sofia Sincă]

Acest Dodiac încurcă tare... Titlul este foarte important în  orice operă literară, el reprezentând fundamentul operei, de cele mai multe ori. Dodiac, neînsemnând nimic, românesc, textul ne duce pe o pistă complet imaginară, ficțională.

Deci, un prozo-poem, unde sentimentul metafizic, împreună cu cel fizic bântuie imaginea universului într-un mod plăcut, inteligent.

Îmi place acel sens de nesfârșire de la finalul poemului.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Fain! Scrie şi citim, prietenia e fără sfârşit.

[Adina Speranta]

Mulțumesc pentru informație, am să caut pasărea respectivă, să citesc despre ea. :) 

DoDo este un prieten drag, un necunoscut, de fapt, de pe platforma g+ care s-a închis și astfel, ne-am pierdut.

Câteodată, destul de des, mă apucă așa un dor de el... Deci nu, nu este o pasăre, specific asta pentru că o să mai apară în ce scriu :)) și cine știe ce formă va avea :) 

Cu drag! 

Mulțumesc :) 

[Gabriel Cristea]

Se pare că v-a inspirat legendara pasăre dodo și  suprarealismul lui Dali. Interesantă împletire. Succes!