Albastru e focul, copacii sunt negri,
oceanul aruncă în noi bolovani,
un munte îngroapă cuvinte sub lespezi
închise în peșteri săpate de ani.
Cețoasă e ziua, ce roșu e fumul,
o păsăre-noată în bălți de noroi
și ploaia murdară amestecă vântul
purtând constelații bizare șuvoi.
Pământul aruncă durerea lichidă,
izvorul tresare din somnul profund,
o frunză privește, nervuri se ridică
spre lacrima verde din cubul rotund.
Adina V.
8.10.2018
Adaugă un comentariu
frumos!
Descrii, nu sugerezi. :(((
da Coza
O poezie reușită prozodic și metaforic. Îmi place în mod special ultimul vers, acea lacrima verde din cubul rotund
Felicitări!
Un cub rotund!
Haos în numele pământului și nu numai, totul plin de reziduri materiale și sufletești ale celor ce stăpânesc.
Mesaj și compoziție de excepție, prozodie bună, poezie foarte bună.
Sofi
Un haos metaforizat, imagini poetice reușite.
Imagini sugestive si pline de forta. Am citit cu placere.
Tare frumos! O rostogolire în metaforă, ca într-un haos primordial.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE