ecoul psalmilor din tǎcerile tale îmi trece peste piele

tandru

se apleacǎ sǎ-mi strângǎ pietrele la piept

în rest

fluieri câteva raze de soare

și mi le așezi pe fruntea drumului

vindeci luna de graba nopții

șlefuiești colțurile stelelor ca și cum într-o zi

mǎ voi izbi de ele

de-ți vor crește grǎdini verticale pe buze

sǎ-mi vorbești și sǎ-mi cânți din ele

mi-e greu în rochia asta de…

ai împământenit cerul în degetele tale

și mă aduci sub streașina lor

să învǎț țipǎtul

prin care sǎ-mi dezleg funia foșnitoare a morții

în zarea pielii nu se mai vede tristețea

da

nu se mai aude tropǎitul fricii

rosturi albastre îmbracǎ graba de a trǎi și setea continuǎ

observ

cu un eu de care n-am mai auzit pânǎ acum

nodurile cum izbucnesc în mǎtase

fericirea cum țipǎ sub…

bărbatul

vine și își rade barba cu slava iubirii mele

în pacea lacomă de înțelesuri a odăii

își scoate oboseala și cămașa

ochiul său mă strânge vers cu vers

în alb de lotus întemeiat sub tâmple

surâde

mai întâi tandru în timp ce limpezește catifeaua ultimului gând

apoi i se tulbură buzele

devin aspre

precum tăvălugul mâinii suspendat în rubinul clipei

obrajii umblă…

mai întâi

așterne-ți părul  

lung

în altare

de la capătul unei singurătăți până la cealaltă zăpadă a lumii

nu mă-ntreba de fleacuri precum fericirea

dezmiardă îndoielile de orice fel pentru ultima dată

copilă

apoi sărută mâna cărții

și stai în genunchi pe coji de nucă

până când literele vor sări din pagini să te ajute

după ce privești dimineața în ochi

primenește-ți zâmbetul cu îngerii…

urc muntele iubirii

dinspre cândva povestea mâinii tale pe glezna mea

către prima silabă

nepervertită

a gândului de fericire

adâncurile sunt pline de tăceri prăfoase

genunchii întârzie prin crevase

mai departe zic                  

coapsele îmi fac statuie în fiecare prăpastie

căci așa e pe muntele iubirii

trebuie să învăț bine toate pietrele

și cât de rar te ivești

să…

mută-te cu sentimentele mele pe un țărm însorit

gândul prevenit de sirene să soarbă licori

abia sfințite de cântecul perlei

soarele să răsară de două ori

lumina să-ți înalțe pilastrul buzelor

până când țipătul lor va înfășura  cu zenitul

trupul nisipului

să fie clipa întindere de valuri clocotitoare

înalte ca mirul pe fruntea nunții

 ielele claviculelor să se întoarcă și să…

viața îmi cântă din nardul care crește în cuibul pielii

n-am învățat să ascult moartea

mult mai tandră

mă ispitește cu preaplinul lirei lui Orfeu

Dumnezeu îmi țese o margine a eului

pânza  șterge obrajii iubirii mele pentru tine

în zilele cu arșiță

lutul e sortit să rămână la pândă

la umbra de plumb a îngerului căzut

tu

mergi pe sânii mei…

între mine și mine:

raiul se așază pe umărul tău

și-i încolțește din verdele mirului

uneori aranjează cu un sărut câteva pietre

ca să curgă mierea și laptele

și să sfințească țipătul zilei

între tine și tine:

eu spăl aripile întunericului cu roua de la poarta îngerilor

și le șterg cu pletele zilei

între mine și tine:

tu vii

dar ajungi după ce trec Sfintele Daruri

hai să ne mai…