învingerea timpului

[Diana Dobrita Bilea]

 

bărbatul

vine și își rade barba cu slava iubirii mele

 

în pacea lacomă de înțelesuri a odăii

își scoate oboseala și cămașa

 

ochiul său mă strânge vers cu vers

în alb de lotus întemeiat sub tâmple

surâde

mai întâi tandru în timp ce limpezește catifeaua ultimului gând

apoi i se tulbură buzele

devin aspre

precum tăvălugul mâinii suspendat în rubinul clipei

 

obrajii umblă în razele lunii după o punte de maci

să-mi picteze epiderma în roșu

 

sunt aleasă, îmi spun,

să ajung în vârful inimii

aș putea privi ochii

păsărilor în zbor

 

mă rup din coasta bărbatului

mireană până la ultimul vis

fluierele picioarelor  îmi acordează brațele cu pielea lui caldă

 

greierii ferestrei slujesc în limba lor clară

și tot se aud

trilurile noastre cum țâșnesc într-un luceafăr de seară

 

 

 

[Diana Dobrita Bilea]

M-am linistit, doamna Sofy. Si eu va multumesc. Mult.

[Sofia Sincă]

Draga mea Diana, este foarte plăcut să știu că cineva se gândește la mine și își face griji pentru mine. Dar, să știi, eu nu dispar și tu nu trebuie să disperi dacă nu ajung imediat la poezia ta. Știu că și alții îmi așteaptă comentariile, cu bucurie sau din contră. Eu ajung oricum... ajung, chiar și cu întârziere. :))

Oricum mi-ai dat o senzație de bine. Mulțumesc!

Cu drag,

Sofy

[Diana Dobrita Bilea]

Multumesc mult, domnule da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Aplauze!

da Coza

[Diana Dobrita Bilea]

Multumesc mult pentru apreciere, doamna Sofy. V-am asteptat, incepusem sa-mi fac griji... Ma temeam ca vreo gripa sau alta problema v-a indepartat de pe Insemne. Ma bucur ca sunteti aici. "lui" se refera la "el", Adonisul nostru, al femeilor, nu e niciun dezacord. Sanatate multa, aveti grija de dumneavoastra! Si de noi.

[Sofia Sincă]

O răbufnirea a simţurilor în timp impus. Adam... adonisul fiecărei femei impune cu apăsare cuprinsă în miraj, dorind să sfâşie carma. Să zbori pe treptele visului...

Foarte interesant, feremecător poemul, cam închistat. Dar place.

sunt aleasă, îmi spun,

să ajung în vârful inimii

aș putea privi ochii

păsărilor în zbor - mi-a plăcut în mod deosebit.

În schimb, în acest vers cred că s-a instalat un dezacord. fluierele picioarelor  îmi acordează brațele cu pielea lui caldă.

Super poem, felicitări!

Sofy

[Diana Dobrita Bilea]

Multumesc mult, Laura H.

[Laura H.]

Ce frumos!