muntele iubirii

[Diana Dobrita Bilea]

 

urc muntele iubirii

dinspre cândva povestea mâinii tale pe glezna mea

către prima silabă

nepervertită

a gândului de fericire

 

adâncurile sunt pline de tăceri prăfoase

genunchii întârzie prin crevase

mai departe zic                  

coapsele îmi fac statuie în fiecare prăpastie

căci așa e pe muntele iubirii

trebuie să învăț bine toate pietrele

 

și cât de rar te ivești

să semnezi cu o rază de soare trecerea prin norii

dragostei mele

 

atunci urc cu picioarele tale

întipărite în minte ca un tren care sosește

într-o gară supraaglomerată de luminile ochilor

cânt la vocea ta

strânsă în graba emoțiilor pe când benchetuia primul pătrar de lună

 

ah

muntele mă îmbie cu un crin

pe muchia ascuțită a setei

 

precum mă izbăvea de tristețe mâna ta odată

iartă colțul silabei dat în pământul reavăn

al zării

 

[Diana Dobrita Bilea]

Multumesc mult pentru apreciere, Mihaela Chitic, Vasile Burdusa, Angelina Nadejde, Agafia Dragan, Mihaela Maria Grecu, Alexandru Bolache, Dorina Cracana.

[Diana Dobrita Bilea]

Multumesc pentru apreciere si sugestie, domnule da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia place, însă ferește-te locuri comune, gen: norii dragostei mele!

da Coza

[Diana Dobrita Bilea]

Multumesc mult, doamna Sofy. Am slefuit... N-as putea sa scriu cu jordita deasupra capului. Imi zambiti aprobator sau dezaprobator la masa de scris. De aceea va iubesc.  

[Sofia Sincă]

Da, mai merge :))) M-a amuzat mesajul tău din privat. Îmi imaginam cum scrii tu... și eu cu o jordiță deasupra capului... :)))

Îmi place prima și a patra strofă, foarte tare.

Și totuși ar mai fi câte ceva: de deasupra - se numește cacofonie:

muntele mă îmbie cu crinul - acest vers nu prea e satisfăcător din cauza, cu crinul. Găsește altă floare;

mângâișul - nu există în DEX și nici nu e prea poetic.

Satisfacția e și din partea mea, atunci când un text se șlefuiește, când autorul dorește acest lucru.

Cu drag,

Sofy