cuvintele răscolesc

fosforescenta cenuşă

a unui timp ce a fost

săltare de aduceri aminte

de-o viaţă trăită în noi

şi niciodată afară

de ani şi ani ne construim blestemul

captivi pe două maluri de vis

peste care se aprinde…

M-am aşezat în umbra iubirii tale

cu sufletul însingurat şi gol

romanţă tristă cântată în falset

de măturătorul destinului.

În trupul bolnav de absenţa ta,

învăţ păsările cuvântului să zboare

într-un descântec.

Din ochii umbriti de aşteptare,

lupoaica albă mă bârfeşte.

I-aud râsul în speranţele rămase

pulbere de curcubeu prin trupul vlăguit.

Am să -mi fac din ele cârje,

să compensez dezechilibrul între dorinţă şi…

Rătăcesc între înserarea ta

si înserarea mea

cu tăcerile sprijinite de marginea înserării

înserarea creşte ca un râs amar

în trupul mai fragil decât iluziile

doar câteva speranţe

păsări albe mai stau speriate

în palmele înserării

şi-mi pare că suntem singuri

pe un ţărm unde…

Eşti aici

lângă inima îmbrăcată-n

amurguri

mereu aici

şi niciodată la îndemâna

braţelor mele

eşti aici

fără formă fără glas…

Şoaptă tristă, văl de pară,

Seara-ncet în trup coboară,

Tremur de iluzii frânte,

Plâns de păsări să mă cânte.

Pe sub aripi de furtună,

Timpul ţărâna-mi adună.

Obosit gândul se-apleacă,

Sfarmă clipa să nu treacă

Peste vis, peste hotar,

Steie chiar şi cu amar.

În veşmânt de neagră iarbă,

Să mă duc nu-mi este grabă,

Unde vântul nu m-ajunge

Şi nici luna nu m-o plânge.

Curgea-voi...…

V-am lăsat înrădăcinaţi în doruri

când am plecat

trup mirosind a primăvară

aţi rămas ochi prinşi

în obloanele casei

să coborâţi cu ea în pământ

să curgeţi sub un alt cer

azi tinereţea

nu mai este a mea…