au plâns trei zei în ceașca de cafea

și-un cerb privea  o flintă cum adoarme

chiar la izvorul dintr-un loc anume

la care el venea atunci să bea

o zână dezgolită de pudoare

citind în stele parcă lăcrima

chiar la izvorul ce urma-n cărare

dansul din stele ce se imprima

doar unul singur parcă surâdea

privind printr-o lunetă vinovată

cafeaua cu aromă-nlăcrimată

din care el urma apoi să bea…

Zilele, boabe numărate

pe sfoara de la gâtul sorții,

salbă furată.

Sărbători măsluite cu îngăduință

și durerea de a nu greși rostul și pasul.

Trec ploi și zăpezi prin fața porții,

nimic nu opresc pentru mine,

trec florile calde ale primăverii

și zilele trudnice de vară,

 tumultoasa…

Ochii prin care cuvintele îşi privesc înţelesul

şi-au închis pleoapele sub pătura tăcerii

adierea vântului în pădurea emoţiilor

îi fac să tresară uneori

e o boală răvăşitoare când speranţele mor

fântâna visurilor săpată de viaţă a secat

nu mai există setea de comunicare

trăiesc într-o lume imaginară rece în felul ei

gândurile îşi deschid larg ferestrele

să văd goliciunea din ele

amintiri ascunse după tufişuri de timp

se arată îmbrăcate…

diminețile speli cu ultima bucată de săpun umbre 

ale iubirilor calcifiate

ritualic calc visele în care te seduc cu vocalize

afon al sunetelor oarbe ranița iubirii îmi miroase

a brusturi sau a stele de mare concave

Mai trece-o zi... lipsită de culoare

E clipa care crunt îl ocoleşte;

A timpului maşină greu răzbeşte

Prin marea de-ntrebări mistuitoare.

Căutătura-i înduioşătoare

Doi ochi albaştri, mari sălăşluieşte;

Mai trece-o zi... lipsită de culoare

E clipa care crunt îl ocoleşte.

Încorsetate nopţi stau să-l doboare...

Cu ochii în pământ, apostoleşte,

Potrivnice cărări bătătoreşte,

Pe faţă-i ard cântări…