Pomul şi Crucea

Roadele pomului cunoaşterii erau

 “frumoase la vedere şi bune la gust”

dar  în miezul pomului

se cioplea Crucea

în centrul Crucii,

inima omului - altă cruce -

Când cunoaşterea

se va topi în Cunoaştere

taina

va deveni transparentă

şi în crucea inimii

din centrul Crucii

va răsuna

Ca o țigancă,

Zornăindu-și grele

Brățările,

Inima,

Cu ochii pe geam

Gemea adânc,

Din toate așteptările...

Până târziu  fereastra

Rămânea goală de venirea ta.

Noaptea, rămasă singură,

Se plictisea sihastra.

Venea la mine -n pat,

Eu  aprindeam candela.

Ca o țigancă zornăindu-și grele

Brățările,

Inima, cu ochii pe geam

Răscolea…

Lebădă  albă,  

Aripile  tale, largi,

Bat puternic

Când  adâncul oglinzii,

Privește în ochii mei.

Săgetată,  

Sângele tău

Arșiță  în sângele meu.

Mi-e sete cât un potop.

Zefirul a prins-o  pe Iulie

În brațe, o leagănă

Mințind-o frumos.

Lebădă albă...

LACRIMĂ SPARTĂ ÎN DOUĂ

* Lui Darie când răneşte piatra *

te-am numit

prietenul care locuia cu mine

laguna albastră a vocalei

scoici atârnate de coapsele dorului…

urc niarne*

poate reușesc sǎ ating vârful realitǎții

fǎrǎ a-mi luxa avântul

sau a avea altǎ înfrângere

sunt sprintenǎ la urcuș

cum gândul prin suflet se-nalțǎ fǎrǎ tǎgadǎ

urmez zilele

privindu-mi mâinile

smulgând pǎmântului forța

calc…

am săpat o încăpere în tinereţea ta

mă ascundeam în interiorul acestui secret

vinerea când tăcerea haitelor de vrăbii muşcau culoarea

frământată întretimpul sânilor

îţi scriu numele la suprafaţa apei

tu îmi dezbraci singurătatea ca pe o piele neîmblânzită

până nu mai rămâne nicio cădere

în mine un nimic cere alt nimic şi pentru asta ai ales

cuvântul

care să nu aibă nicio legătură cu nimicul meu

Pe ceru-amiezii încă liniştit

a apărut ca din senin un fulger

sticlos, cu colţi de-oţel

şi neîmblânzit

care năvalnic

inima-mi pătrunse

topind-o într-un râu de lavă

scurs

într-un deşert de-amărăciuni.

Mi-e sufletul împrăştiat

în picături

de negri nori învolburaţi

durerea

mi-e oglinda chipului brăzdat

de arse lacrimi scurse

în zadar.

Cuvintele

menite reîmpletirii-n…

limba de clopot
sprijinită-n păianjen -
case-n ruină

Două clipe, mai mult decât una!

  …

mă prinde de mijloc albastrul

mimând nerușinat veșnicia

de la mine până la tine inele de zale pe cărări

ne adorm pașii într-o promisiune

o să pun sărutul

între malurile gândurilor…

 Am vrut doar să-mi aduc aminte veșnicia

 

 Să-i dau din clipele care m-au însoțit,

 

 Să-i rezidesc pe lângă tâmpla zării temelia

 

 Să-mi spună-n care anotimpuri s-a oprit.

 

 

Cândva-i puneam în păr apusuri fermecate

 

 Și-i legănam pe gene-al fluturilor zbor,

 

 Îi sărutam tăcerea sub crengi de măr plecate

 

 Și ne sculptam în rouă al visurilor dor.

 

 Lăsam să ardă șoapta pe…

Îmi recunoşti culorile de sare!

Mi-e ocna redeschisă mai de mult:

Picturi naive, fresce de uitare,

Simboluri  terne-n coajă de tumult!

Trudeam ca să-mi apropii curcubeul

Şi îmi trezeam emoţiile-n zori,

Dar totdeauna greşeam procedeul

Şi-mi iroseam filonul de fiori.

Îmi spui că mi-e lumina întremată,

Că nu pot respira fără penel

Şi dac-amestec umbra diluată

Cu stropi de vis, pot să pictez…

“Definitiv”, cuvântul–ghilotină

Apa,

            salcia

                        şi banca de sub salcie

ne aşteaptă

să reaprindem din adânc

incendiile de ieri…

azi, umbrele

au toate-acelaşi nume:

“definitiv”, cuvântul – ghilotină

păpuşarul

smuceşte sfoara,

taie-n carne vie

îngustă-i puntea zilei între nopţi…

înfriguraţi,

ne strângem în

de…

Îmbrățișez întunericul

Cu liniștea vorbelor tale.

Răsar stele.

Albul e culoarea

Cea mai pură nonculoare.

Și-mi zâmbești.

Buzele noastre împart cerul

În nori și albastru.

Azi nu o să plouă.

 …

Firavul pui, sărat și crud

Născut din două lacrimi

Ascunse trist  în barbă.

O stâncă ascuțită des

Cu pumnii mult prea strânși

În palme sfârtecate roșu

Scrântite de o treaptă.

Am chip pătat, de apă vie

Cu dinți scrâșniți în maluri

Prăvălitoare-n sus și…

Zăpadă și nemoarte

Iubito asta vreau

Să-mi înghețe timpul

În verile târzii

Când țipetele pietrei

Încătușate de nisip

Sub cerul ascuns

Se pierd în zorile

Destrămate.

Privesc trist

Prin aburite oglinzi

Cum lacrimi de argint

Și visări flămânde

S-or pierde

În luceferi târzii.

Frigului mă-nchin

Sărăciei și tristeții

Luminii aspre

Din fulguirea…

între mine

și tine  

au albit oasele amintirilor

timpul

a mai îmbătrânit cu o iubire

iar nisipul

și-a mutat o mare mai aproape

doar cămilele

cu mătasea buzelor tale

uscate

încă mai izvorăsc la marginea

ochiului

Să nu-ți ascunzi uimirile-ntre gene

 

 Privește-mă cât încă pot visa,

 

 Cum stânca florilor de colț așterne

 

 Pe frunze armonia dintr-o stea.

 

 

Să fim pentru o clipă doi nebuni

 

 Cu palmele-nrosite de plăceri

 

 Și dintre mii de flori să mă aduni

 

 Cu setea așteptărilor de ieri.

 

 Pe coapse și pe sâni să se răsfrângă

 

 În valuri mângâieri fără sfârșit

 …

 REBEL  MITUL  DINAFARĂ

adânc pătrunde

şi sfredeleşte pironul

răget de fiară

în sânge curat spală cărarea

pe dinlăuntru

rotirea în răstignire

susţine vertebra

ca un…

Pe curcubeul nostru, câteodată,

Își duc actorii vorbele la bal,

Acolo marea-ntreagă e uscată

Când dragostea ucide primul val.



Eu l-am trecut desculță într-o vreme,

Acum e liber, vrei să-l treci și tu?

Poate-i târziu, sau poate prea devreme,

Dar dacă arde, spune-ndată nu!



Se vor deschide țărmuri de mătase

Să nu le crezi, sunt reci și-ndepărtate,

Cortinele au…