TRĂDAREA

[Tinel Ursu]

Pe ceru-amiezii încă liniştit
a apărut ca din senin un fulger
sticlos, cu colţi de-oţel
şi neîmblânzit
care năvalnic
inima-mi pătrunse
topind-o într-un râu de lavă
scurs
într-un deşert de-amărăciuni.
Mi-e sufletul împrăştiat
în picături
de negri nori învolburaţi
durerea
mi-e oglinda chipului brăzdat
de arse lacrimi scurse
în zadar.
Cuvintele
menite reîmpletirii-n timpuri
culese-n grabă parcă dintr-un uitat sertar
şoptite-n coltul gurii
nu vindecă, ci ard
şi-i trist, ar fi prea trist
să pot zâmbi
minciunii.

[Tinel Ursu]

Multumesc foarte mult pentru atentionari. Intr-adevar al doi-lei ,,prea" a fost strecurat dintr-o eroare.

[Ion Lazăr da Coza]

ne-îmblânzit > neîmblânzit

Înainte de ci se cade o virgulă.

Dacă te hotărăști să-i păstrezi pe cei doi prea, din antepenultimul vers, separă-i cu o virgulă.

I-ai dat o definiție poetică trădării, a cauzei și a efectului ei.

da Coza

[Sofia Sincă]

Într-un cadru uşor elegiac descrii tensiunea unor clipe negre şi îngheţate, numite ''trădare''. Bine construită poezia, dar întotdeauna există loc pentru mai bine. De exemplu eu aş scoate pe ''care'' de aici ''care năvalnic''; ai ''scurs, scurse''; în ultima parte a poeziei ai prea multe genitive: ''reîmpletirii, gurii, minciunii.''

''şi-i trist, ar fi prea prea trist'' - de aici aş scoate un ''prea''

negrii - pluralul lui negru este negri

Cu prietenie, Sofy!