nu mai ştiu mirosul emoţiei

de când îmi scriu sentimentele

cu degetul mic

în stomac

nu mai locuieşte dumnezeul stupilor de fluturi

când tu

mã sãruţi pe litere

cu o dorinţã de acum un fus orar

trandafirii

mi-au exterminat simţurile sãlbatice

de când pot fi împachetaţi cu un send

iar pãpãdiilor

li s-au îngãlbenit a toamnã aripile

şi zborul li-e captiv în…

Ce viscol e afară - iar noi doi,

Întroieniţi de ani şi de rutină

Paşim înspre apusuri trişti şi goi

Acoperiţi de-a timpului patină.

Ni se aşază iarna grea în suflet,

Cărările spre inimi nu găsim,

Aprinde-o torţă fă al nostru umblet

Să fie luminat de rătăcim!

Şi viscoleşte-mi temerile toate,

Pune-mi pe umeri munţii tăi de dor

Şi stele de argint pe-a  mele pleoape,

Hlamidă de speranţă şi fior.

Troiene fă,…

Dumnezeu se mută azi la ţară

raiul cred că-i un spital

gata-i orice clipă să mă doară

dacă n-am alături cerul din Ardeal



Raiul cred că-i un spital

peticită-i soarta vai cu răni

hai să tragem moartea lângă mal

şi să trecem peste alte vămi



Peticită-i soarta doar cu răni

gata-i orice clipă să mă doară

hai istorie mai dă-mi

Dumnezeu se mută azi la ţară



Raiul…

Nu-mi amintesc că picura amurgul

Petale de culori nălucitoare

Sub cerul ce îşi scutura tot crângul

De umbre-adânci şi visătoare

Nici plopii prinşi în răzvrătiri nebune

Cu dezgoliri de gânduri şi de foi

Când o vrajă pe-aleea de tăciune

Sculpta fiori prin sufletul din noi

Nici lacul cu oglinda secetoasă

Ce-l arginta o lună umilită

Sau gânditoarea salcie pletoasă

Clipind de somn în noaptea…

dedicat d-lui dr. Costica Mitrofan - Iaşi  [ care n-are nicio vină  că… ]

mă mai gândesc

poate…

http://martinmaia.blogspot.ro/2013/01/ion-ionescu-sonet-fara-rima-lectura.html

cel care,

pe pragul nopţii, începe

să scrie poezii

e-un suflet generos

nici n-ar putea să fie       

altcumva                                                          

deschide larg fereastra

şi le dă drumul…                                                    

porumbei călători

fără o ţintă-anume.

Când obosesc,

se-aştern pe-un pervaz;

dacă fereastra se deschide,

le lasă sub…

stau așa 

cu ochii închiși 

văd 

un animal 

întunericul 

linge  zăpada 

nici nu clipesc 

frica  îmi bandajează oasele 

aud 

pași sub piele 

și inima 

bate in ușă.

așază vorbele cu fața înspre zid

zidul tău

o durere în piept

de care nu se mai molipsește nimeni

eu

privire atârnată între da sau nu

tu

lumina între eu si tu

după un somn lung

sculptezi aripi sub gene

și împingi agale șoapte

la nunta florilor de salcâm

poteca urcă șerpuind

povestea începe

veșnicul tablou rămas mat

își vindecă pictura

partea mea din…

când vin

odaia ta îndeplineşte acelaşi

protocol

cheia

prezintã vecinilor onorul spre dreapta

cu draperiile

în ţinutã de searã

purtând la gât o geanã albã de curiozitate

iar covorul

persan bãtrân cu motive

de haine cãrora li s-au scos

colţii

e doar o treaptã sub tãlpile goale

pânã la altar



peste ceaiul fierbinte de perne …

 Ce dor îmi e de tine-n astă seară

 Pe pernă ochiul rugăminților a plâns

 Și-n albul lenjeriei cu răbdare

 De umbre nevăzute te-am ascuns.

 Doar crengi neliniștite-n raza lunii

 Mai pun tăcerii din bătrâne ziduri

 Câte-un sărut să pară neschimbată

 Frumoasa depărtare dintre riduri.

 

 Ce dor îmi e de tine-n astă seară

 Se-aud pe-un țărm de vise alergând,

 Nepotrivite clipe și corăbii

 În portul unei lacrimi ancorând.

 Adorm cu…

Te simt împăturând încet plecarea,

Mai leagăn întrebări, dar doar în gând.

Nu strig, nu plâng chiar dacă întâmplarea

Mă scoate-n faţa ultimului rând.

La geam bat umbre care vor să vadă

Zbaterea mea-n abisul dintre noi,

Cum stă zidul iubirii ca să cadă

Sub vânt de-nstrăinare şi sub ploi,

Cum ard cuvintele în nerostire

Cu flăcări înteţite de erori,

Cum moare rugămintea din privire

Şi cum se sting pe…

pândesc trei fire de iarbă rumegând aerul

aud zvârcolirea ţipătului într-o cameră goală până la umeri

locul unde se îngroapă o linie dreaptă

număr pe degete cât de mult am rămas

în tine

moartea şi-a văzut conturul umbrei în ochiul haitei

sfâşia albul pielii cu dintele unui iepure mecanic

fără să te privească

cu nervii curgându-i din încheieturi ca o patimă tocită

mă iubea în treacăt

ştia că dacă aş rămâne în…

Nu îţi întoarce privirea când pleci
E nevoie de doi pe drumul ăsta
Unul în faţă
Si unul după
care să facă din mână…
alter tu-ul ce rămâne mereu în locul celui ce pleacă

sau dacă nu rezişti
şi vrei să vezi cum se sparg pietrele
sub pleoapele rămasului
atunci
intră în inima lui pe furiş odată cu
ghimpele lăsat de rămas bun

nu îţi întoarce privirea când pleci
el
se va transforma
în lacrimă roşie

las urme de bocanci pe tavanul bisericii 

trag clopotele 

precum aş da un spânzurat jos 

mi-e groază să-mi trezesc dumnezeul 

palmele lui ca un iglu 

ascund o dragoste glacială 

gheţurile cască în somn prin copci 

credincioşii în viscol 

pescuiesc câte o iluzie rătăcită 

un banc de adevăr pluteşte-n adânc 

sonarul arată urme de iubire 

pe fund 

fundul femeii cu aripi 

numită înger 

dar tac 

vorbesc de…

Nu îmi mai rupe norii

În reci fâșii de gheață

Nu-mi da otrava-ți caldă

Drept ceai, de dimineață

Nu-mi bate fânul verde

Otavă fără grâu

Și nu mai plânge drastic

Lacrima nu-i un râu

Și nu-mi mai rupe glezna

Când Dumnezeu nu vede

Dă-mi dulce acuma bezna

De-n tine a mă-ncrede.

23 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

spini împrăştiaţi de valuri înspumate

sondează infinitul

neuronii dansează simfonie de fulgere

galbene verzi albastre

albul pescăruşului ciuguleşte

roşul trandafirului îmbobocit

arpile lui pulsează în artere iubire

eu tu marea

întrupăm cuvântul

Viermii închiși

În lanț

Evadează fluturi

Înăuntru de suflet

Spulberat.

Pământul răsare

Doar gânduri

Cu gâtul lung,

Triste lebede

Albe.

Soarta desenează

Dantele uscate

În noroiul uscat

Al mâinilor

Frânte.

19 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

fântână

uită-mă fântână,

tu, cuibar de apă,

uită-mă în unda

care mă adapă.

uită-mă pe vizduri,

uită-mă pe deal,

uită-mă-ntre ziduri,

lasă-mă pe mal.…

       Tanka (VI)*

Cocorul rănit

Privește zarea țipând.

Toamna plânge-n iaz.

Cu ecoul în auz

Primăvara tot…