am totuși calitatea unui viitor ucigaş în masã

pot elimina cu tandreţe de îndrãgostit

fãrã urã cu delicateţe chiar

toate rãdãcinile care leagã zborul frunzelor

ucid cu rãbdare pãdurea pentru un singur cuib

între timp revolta îmi lãrgeşte atriul drept

cuprinde necuprinsul prin ventriculul stâng

îmbracã tãcerea stelelor în cuvinte

nu întotdeauna coafate sã nu zic despletite

apoi cu un zâmbet meseriaş ascund toatã…

Nimic nu ar schimba iubirea pentru tine,

nimic nu-mi va ucide ninsorile din vis

şi-n primăveri târzii înmuguresc prin mine

caişii unui suflet ce tu mi l-ai promis.

Îmi eşti atât de dragă şi-atât de tristă eşti,

îmi eşti păduri cu umbră în zilele de vară

când viaţa-şi pierde rostul în relele lumeşti

tu redevii fiorul ce blând mă înfioară.

N-ar exista vreodată corali crescuţi în mare

sau florile-de-colţ pe stâncile abrupte.…

dacă fericirea este o boală…

Te apleacă, Doamne, iară,

mă ridică din povară -

lutul stelei de Lumină,

umbra morţii de-o să vină.…

Dimineaţă am fost aruncată în braţele tale

Ca-n cea mai proastă poezie,

De parc-ar fi un circ beteag la tine-n viaţă,

Unde nu am nici un loc.



Încrederea asta nu se mai vede nicăieri,

Şi câte puncte de suspensie atârnă

Ca un şirag enorm de plumb,

Neasortat fericirilor mele plânse şi triste…

Mă sprijin cu tâmpla de umărul tău

Şi mă gândesc. Ba nu, mă răzgândesc şi te aud.

Îmi pare rău, dar chiar aud cum suspini plecarea ei!

Mereu…

oasele s-au albit și-au devenit pământ

carnea a făcut dragoste cu pământul și i-a născut fii…

Cu o mândrie înfuriată

de tăcerea plină

de resentimentul

indiferenţei provocate

de insinuarea dorinţelor

degradându-se

într-o atitudine înţepată

în privirea oarbă

născută din cea mai cruntă

disperare a luminii

din ochii ce se-nchid

în noaptea căzută

peste ziua de ieri.

ți-ai strâns ecoul într-un joc de rubin și-l programezi

să se întoarcă într-o senzație îndrăzneață

nu știu de ce tot inversează cuvintele

poate se tocmește cu pelerinul acela fără vârstă

să-i vândă pe datorie meșteșugul vreascurilor de lut

te-ai deghizat atât de bine încât nici ecoul ăsta de crezi că-i fidel

nu te mai recunoaște

olarule

te trezești în grota zorilor

amanetezi hainele de ieri și le treci prin…

Ieri eram un tânăr mândru, o figură-adevărată

Nu aveam riduri pe frunte nici dacă o făceam lată!

Astăzi anii-şi pun amprenta, sufletul mi-e obosit

Sunt din ce în ce mai singur, inutil şi părăsit!

Am avut o tinereţe plină, Doamne, de avânt

Eram gata să iau viaţa şi s-o izbesc de pământ!

Nu-mi stătea nimic în cale, eram tânăr şi-n putere

Nu-mi păsa de ura lumii nici de vorbele ei grele!...

Astăzi urlu în pustie, nimeni…

Și cine dragostea să mai împartă

Când suntem călători pe-o liră spartă?

...............

Ne-am cocoțat pe stâncile cu soț

Și-am strâns în inimi florile-de-colț,

(Un zvon ca un ecou de curcubeu

Care cernea din dorul meu ateu).

Tu mă țineai de mână ca și cum

Îmi dăruiseși primul rol de scrum

Și te temeai să nu încerc să-l joc

În luminișuri fără de noroc.

Un cer sălbatic îmblânzea decorul

(De…

 Îmi înfloresc buchete de maci și ghiocei,

 Deși mă viscolești cu-nghețuri și zăpezi                

 Și în strânsoarea iernii, de ochii mei par grei,

 Port vis de alb curat, privește, tu nu vezi?

 Ninsoarea ce o cerni e doar un amănunt, 

 Ce o topește-ndată petala mea de soare,

 Poți ninge-o veșnicie, iubire-mi ești și-ți sunt, 

 Iar gerul ce-l pictezi, e pata de culoare!

 Cu suflet te cuprind, în alb,…

Mereu ei doi, Adam şi Eva 

 Ne simțeam bine-acolo, noi,

 pe muchia de cuțit,

 în aerul rar, în lumina rece:

 priveam genunea,

 ascultam cum cântă!

 tu îmi spuneai: “se lasă noaptea-n părul tău!

 a venit clipa

 să-ți sorb otrava din priviri

 și fructul gurii, rubiniu”…

 și ne creșteau sub piele șerpi de foc

 cerul tăcea,

 iadul râdea

 și trupurile noastre-nlănţuite

 se…

Îţi vine să crezi? N-a mai trecut nici un inginer să aranjeze

Pânzele de păianjen în ordine, în diverse intensităţi de negru.

Uite, suntem singuri aici, și cred că

Suntem morţi.



Apusurile se transformă în insomnii, în cancer și delirium

Iar tu ești indigo, lumină solidă, gata

Să se topească.

Ne-a mâncat cu siguranţă timpul, îţi spun, boala timpului,

Iar copacii strălucesc straniu în obrajii tăi -…

Nu înmulțim, nu împărțim, nu sperăm.

ne vorbim nouă înșine

cu glas încet

printr-o fereastră de timp.



nu supărăm pe cei care au puterea

fiindcă prășesc ura

și sunt răzbunători.



lăsăm la îndemâna îndemânaticilor

tot ce-i de furat

și ne cerem scuze

că ne-am născut pe 'ceste meleaguri…



doar Limbii Române

și celor siliți…

O, tu, fereastră goală, cu ochiu-ţi transparent

La tine veneam seara, veneam ca un dement

Înjunghiat de doruri, de-amor terorizat

Să-mi văd iubita care n-a apărut vreodat'

La ochiul tău cel negru, etern întunecat, 

Priveam, priveam întruna cu-n aer de şocat 

Şi aşteptam, fereastră, în cadru-ţi să apară

Iubita pentru care veneam in orice seară...

Habar n-aveam de nimeni, pe toţi îi înjuram

Când mă mustrau, căci…

Să te-nvrăjbești cu somnul, să te ridici din mine -

Un răsărit ce doare la margine de zări,

Să te încumeți iarăși să îmi trimiți lumine,

Ca să-nfloresc și-n iarna cu sute de plecări.

Să nu mă-nghețe timpul; flămândă iar, secunda

Să nu se mai încarce cu-al vieții mele mers

Și-n fluviul care curge, neobosită, unda

S-aline în tăcere neînțelesu-mi vers.

Să descifrezi în treceri aceeași frumusețe

Pe…

Se întrupează-n farmec şi-n visare

Intră-n ochi ca fluturii, în piept,…

poate cã între douã foste lumi

(într-un anume fel-paralele)

ar fi recurs la trocul cu sufletul de femeie

ar fi putut sã o zideascã pe lilith sau pe eva sau mai ştiu eu pe ce altã minune

ana era oricum deja pãţitã pe-un picior de plai

acolo unde pânã şi mioarele spioneazã iar ciobanii fac reclamã la ”smartphoane”

doar eu nu înţeleg de ce mã dor supernovele

şi nici de ce dracu plâng când cântã greierii

în loc sã-mi vãd de cositul fânului

şi de…