universul nu a fost zidit de meşterul manole

[Calotescu Tudor Gheorghe]

poate cã între douã foste lumi
(într-un anume fel-paralele)
ar fi recurs la trocul cu sufletul de femeie
ar fi putut sã o zideascã pe lilith sau pe eva sau mai ştiu eu pe ce altã minune
ana era oricum deja pãţitã pe-un picior de plai
acolo unde pânã şi mioarele spioneazã iar ciobanii fac reclamã la ”smartphoane”
doar eu nu înţeleg de ce mã dor supernovele
şi nici de ce dracu plâng când cântã greierii
în loc sã-mi vãd de cositul fânului
şi de ridicat cimitire cât mai vesele
..........................
ce nu cuprind nu mã încape dar totuşi mã intersecteazã într-un punct numit moarte
..........................
dar eu te caut de atâtea lacrimi
cred cã aş fi putut pune de un potop
dar dacã-ntr-o zi fãrã sã am habar revelator
am să te găsesc
poate cumva în ruinã poate prea ocupatã cu cele veşnice
poate cã fãrã sã ai nici tu habar de "habarnamul" meu
te voi renova din inerţia asta de meşter manolean
doar cu ajutorul inimii
care este trecutã deja în era cosmicã

[Sofia Sincă]

Cuvintele tale îngheaţă ecoul gândului, dar farmecul lor străbate inimi asemenea încălzind sloiuri şi împiedică troiene să mistuie sentimente curate.

Un poem cuprinzând elemente moderne, reale, amestecate cu gânduri înălţate spre Demiurg, înălţătoare, făcând apel la inimă şi la sentimente simple şi candide. Şi totuşi, latura feminină, tot ea, are un rol important în tot şi în toate.

Am citit şi am admirat!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Fără comentarii, deși grafic e de amendat o greșeală, două.

da Coza