De moartea mea nu-i nimeni vinovat.

De viaţa mea, de mine, cui îi pasă?

O viaţă m-am luptat şi am sperat

Să gust şi altceva, mai bun, la masă...

La masa fericirii eu nu am fost poftit

Au aruncat în mine, cu oase, toţi neghiobii!

După ospeţe resturi doar am ciugulit

Şi-n rest m-am dus şi am trăit ca robii!

De ce să mai continui un chin ce n-are rost?

De ce să n-am puterea de-a spune că AM FOST?!

Ce vreţi?…

Ieri eram un tânăr mândru, o figură-adevărată

Nu aveam riduri pe frunte nici dacă o făceam lată!

Astăzi anii-şi pun amprenta, sufletul mi-e obosit

Sunt din ce în ce mai singur, inutil şi părăsit!

Am avut o tinereţe plină, Doamne, de avânt

Eram gata să iau viaţa şi s-o izbesc de pământ!

Nu-mi stătea nimic în cale, eram tânăr şi-n putere

Nu-mi păsa de ura lumii nici de vorbele ei grele!...

Astăzi urlu în pustie, nimeni…

O, tu, fereastră goală, cu ochiu-ţi transparent

La tine veneam seara, veneam ca un dement

Înjunghiat de doruri, de-amor terorizat

Să-mi văd iubita care n-a apărut vreodat'

La ochiul tău cel negru, etern întunecat, 

Priveam, priveam întruna cu-n aer de şocat 

Şi aşteptam, fereastră, în cadru-ţi să apară

Iubita pentru care veneam in orice seară...

Habar n-aveam de nimeni, pe toţi îi înjuram

Când mă mustrau, căci…

 De-ar fi să vii…

Te-aștept în nopțile târzii, când stele pier din trist decor

Și-mi tot repet că ai să vii să-mi umpli zilele de dor

Aș vrea să cred că nu mă mint si singur nu voi fi mereu

Sunt nopți pustii când te visez și mă trezesc de lacrimi greu…

De-ar fi să vii, iubita mea, ți-as dărui nemărginiri…

Oceane-ntregi de sentimente tu mi-ai citi printre priviri

Te-aș invada cu dulci cuvinte și inima-mi ar fi a ta

Și ai simți…