Ştiu, fără tine n-ar fi nicio sete

De poezie-n coajă de lumină!

(Care cuvinte-ar vrea să se repete

‘N parabole cu iz de naftalină?)

Şi n-ar mai fi nici foame de trăire,

Nici valuri de emoţii clandestine,

Luntrea poveştii din închipuire

S-ar legăna degeaba fără tine.                     

S-ar naşte înc-un munte de tăcere,

În pasul strâmt al versului de ieri.

În fiecare mers o-ngenunchere

Ar şlefui…

eu sunt poetul plin de vini

eu sunt poetul plin de vini

ce doarme pe- un covor de crini,

veniră toți și mă speriară

și-mi arătară câte-o gheară.

pierzându-și neputința-n nori,

ei cred că sunt nemuritori,

îmi bagă…

                                    Buimacă lumină se-ndreaptă spre tine,

                                    Simţind binefaceri în tainică soartă;

                                    Întruna se zbate eterna steluţă

                                    Când raza-i firavă destinul ţi-l poartă.

                                    O zi, doar o zi... Şi abisul te cheamă

                                    Iar ulii în negrele cercuri se…

Te voi iubi, și mereu am să-ți spun

De ce nu mai sunt cărări prin pădure,

Din ultima iarnă spre vechiul cătun

La margini de vremuri cu fragede mure.

E viscol și-mi ninge prin toată privirea

Iar fulgii-mi îmbracă pe gene uimirea.



Deasupra, lumina din stinsele stele

E-o albă durere prin timpuri ce vin,

Pădurea-i doar visul ce plânge în ele

Când frunzele-n ramuri de clipe se țin.

Și vechiul cătun mereu mi-amintește

Că…

Dimineața spală cerul, cu un zâmbet visător,

Iar pe soare-l ia de mână și îl face călător;

Prin a sale plete negre, gânduri albe ușor zboară

Și din zi ea face cântec și din noapte primăvară.

Își imparte timpu-n clipe, clipele în veșnicie,

Sufletul în mii de unde, undele în bucurie;

Trupul într-un dans de șarpe, când e-n ziua lui de mire

Și când doarme,sau e trează, viața-i este o trăire.

Nu mă mir, când o admiri, ea se face…

Tu, marea mea imensă...



Tu, marea mea imensă,

- refugiul tăcerii

presărat cu porturi de gânduri -…

Inefabila forţă, iubirea!

Dintr-un timp într-altul,

viaţa şi moartea s-au împletit, amestecându-se,

purtându-şi ecoul morţii,…

Distanţa dintre mine şi tine

Este mult mai mică decât distanţa

Dintre minele meu şi sinele tău

E ca şi distanţa dintre zborul penei

Căzute

Din aripa de pescăruş şi purtată de vânt

Spre albul norului şi nu

Spre maroniul fluviului

De la pasăre la cer dar nu de la

Pământ la pasăre…

Unde se ascunde inima ta când gândurile

Nu îţi sunt către mine ?

Cumva e pe undeva pe topoganul spiralei

În mountain rousse-ul…

A murit demult uitarea

Și-ntr-un secol blestemat,

Ura lumii mută zarea

Pe un țărm decolorat.

Naufragiați de soartă

Rătăcim pe străzi pustii,

Unde liniștea e moartă

Și speranțele târzii.



S-a stins candela-n fereastră

Și icoanele-au apus,

Mucegai bătrân din glastră

Dintr-un secol ce s-a dus.

Figurinele de ceară

Se topesc iar prin ninsori,

Când sub gene se strecoară

Ai tristeții dulci fiori. …

Într-o iarnă fără nume încă adunăm culori

Învelindu-ne anume în petalele de crin,

Nu vezi tu că disperarea țipă astăzi prin cocori

Când îi răscolește zarea sub eternul ei senin?

Ai deschis corola, lumii, nimeni însă n-a `nțeles

Că ai dat suflare humii și culoare tuturor

Florilor de pe câmpie, zorilor, dar mai ales

Unui fir de iasomie, tremurând de al tau dor.

Ploile căzând de-a valma dintre pleoape ca…

Nimicul nu se naşte din nimic – îţi spun în timp ce îţi muşc buza de sus

Scânceşti

Spui că dooaaare

Dar nu vrei să recunoşti nimic

În timpul ăsta încep să ţi se strice lucrurile în casă

Maşina de spălat îşi pierde rulmenţii

Centrala trece pe avarie

Iar în prim plan apare butonul roşu !

Tu îţi trimiţi copilul la o vecină de vis-à-vis

Că la ea e cald

Şi îmi citeşti un mail proaspăt primit

Speri că aşa lucrurile din casă

Vor reveni…

şi azi te arunc din gândurile mele



mă prefac că eşti un moft de care mă pot lepăda

un rest de hrană de care sunt sătulă



îmi zic

nu am nevoie de visul acesta

şi-mi scutur degetele

de parcă te arunc odată cu celulele moarte



uite

se poate trăi fără lună



când am să intru pe uşa aceea

e aproape primăvară

mă crezi



acolo nu există lacrimi



ştii

rochia mea e albă

şi e de mătase

păcat ai rămas…

se-ntorc în pântece copiii să-şi doarmă inocenţa 

îşi odihnesc oasele după război

până creşte carnea la loc

observ tăcut 

învierea morţilor prin cezariană

planeta gravitează dureros în jurul propriei singurătăţi

se aud ţipete dintr-un infern aflat la suprafaţă

doi câte doi păşim în aceaşi clepsidră

curgem în Styx valuri valuri

la capăt deşert

îmi port bisturiul

gata să-mi operez vocile

care-mi şoptesc…

Am lacrima hrană și chin,

Am spini ce-nfloresc prin destin,

Am încă puterea să plâng

Și riduri pe frunte să-mi strâng,

Am rodul acestui pământ

Din tot ce-i curat și e sfânt.



Am maluri cu sălcii și flori,

Am vise tribut pentru zori,

Am tot ce-i frumos din iubire

Ce viața mi-o-mparte în sute de fire,

Am încă mănunchiul de stele

Deasupra tăcerilor mele.



Am pomi care-n iarnă-nfloresc,

Am muguri prin care…

iar în cerc,

tot incerc,

sa exprim

numar prim...

şi închis

tot am zis,

ce-i de zis.

cercul strâns,

dă în

plâns,

mă sufoc...

nu-i un joc!

nu-i deloc...

şi in loc

de ghioc,

naştem şui

mii de pui,

îi încerc

într-un cerc,

cerc sau ţarc,

să-i inţarc,

să-i închid

într-un zid,

să nu spun

la niciun,

că e bun,

sau nebun.

cerc trecut,

întrecut,

şarpe…

un semn pe dos,

din ceas întors,

un pas ratat

şi înhibat...

m-am încuiat,

nu te mai cat...!

oare-i păcat?

de-mi dai ca semn,

un chip de lemn,

un chip cioplit

şi lăcuit,

să înţeleg

şi să dezleg,

şi nelegatul

şi alungatul...

iar încuiatul

ne-apăratul,

cu ochi de fiară,

din ochi să-ţi piară!

să-ţi pară piatră,

căzută-n vatră,

din el ,ivit,

un chip cioplit,

nelăcuit,…

îngerul îmi dăruise marea într-un cer pandantiv



trupul de valuri alunga neliniştea perlelor

prinse sub banchiza timpului

tălpile respirau cântecul florilor de cireş presărate

rotund pe ţărmul lunii

ochii de vânt citeau în albastrul eşarfei

zborul unui pescăruş desprins din noaptea polară

solstiţiul de iarnă prelungea anotimpul unui vis

spre absolutul unui suflet-cer…

elegie la început de an

În vechiul țințirim din sat

Mai trec adesea când și când,

Aud un bocet revărsat

La crucea mamei pe mormânt.

E vocea-i dulce de Florii,

Când muguri fragezi dau în floare

Și îmi spuneai,…

Mai ţii minte condamnatul cu un buchet de romaniţe

În mână ?

Cel care i-a dat florile

Călăului?

A făcut atunci multă vâlvă

Cu gestul lui…

Amintirea lui s-a stins

Oare chiar a existat ?

Gerul e la fel de tăios ca atunci

Numai că decorul s-a schimbat puţin

Rochia spânzurătorii s-a îngălbenit de vreme

Putrezită puţin pe la cusături

Călăul a murit într-un accident

În timpul unui vals…

A călcat pe un ciob de sunet şi i-a…