Ce fel de femeie...

[elena spiridon]

Dimineața spală cerul, cu un zâmbet visător,
Iar pe soare-l ia de mână și îl face călător;
Prin a sale plete negre, gânduri albe ușor zboară
Și din zi ea face cântec și din noapte primăvară.

Își imparte timpu-n clipe, clipele în veșnicie,
Sufletul în mii de unde, undele în bucurie;
Trupul într-un dans de șarpe, când e-n ziua lui de mire
Și când doarme,sau e trează, viața-i este o trăire.

Nu mă mir, când o admiri, ea se face nevăzută,
Când o cerți, sau o ignori, nu vrea să fie crezută;
Eu știu bine că privește muntele plin de credințe,
Spuie lumea ce o vrea , ea-i o mare de dorințe.

De la stele-și ia vesmântul și te duce în ispită,
Să îi cazi tăcut la poale, să-i săruți măna vrăjită;
Și să te intrebi în șoapte, ca și cum ai cugeta
De unde atâta viață, ce fel de femeie-i ea?!

[elena spiridon]

da, voi corecta , George! Multam fain!

[Chris]

O femeie care a scris o poezie foarte frumoasă! :))) Şi portretul este superb! Felicitări ambilor!

[elena spiridon]

Ce surpriza!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!N-am aer......un ocean de multumiri

[mihai catruna]

[Gabriela Grădinariu]

  Sensibil poem.

[Sofia Sincă]

Elogiu binemeritat pentru femeie. Aşa este ea, femeia - mamă, soţie, soră, fiică. Însuşirile din versurile tale

sunt adevărate, iar poezia frumoasă.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Bonnie Mihali]

O întrebare de baraj: "ce fel de femeie-i ea?"... Fiecare femeie este unică în felul ei, aşa că este foarte greu să răspunzi la această întrebare... Dacă m-aş referi la autoare, în aceste versuri eu văd o femeie care este captivată de viaţă, poezie şi dragoste! ("ea-i o mare de dorinţe")