ÎN  PROPRIA  VIAŢĂ –  DIZIDENT

  * celor prinşi în turbioanele dintre lumi *

dizident în propria mea viaţă iar am întârziat la marea petrecere

mi-a pus piedică un miros înţepător de legendă

şi un greiere extrădat de furnică într-o…

În ochii tăi mereu am stat ascuns

De tot ce mi-a fost teamă uneori,

Și-n dorul unei lacrimi am pătruns

Să nu mă pierzi, cu visele în zori.



Ți-am pus statornicie prin iubire

Dorind să-mi fii tu singurul popas,

Făcut când toate-ajung o rătăcire

Și trebuie să spui, un bun rămas.



Primește-mă în vis pentru o clipă

Fără să-mi ceri trecutul înapoi,

Când viața prin iubire se-nfiripă 

Și toate depărtările se-mpart la doi.…

o eugenie

goală

un pahar murdar

uneori puţină speranţă

umplută

în buzunarul de la piept

decor

atât

o mie patru sute cinzeci şi nouă

sau

o mie patru sute şaizeci de zile

de când petreci nopţile

în costumul de ginere în faţă

la penny sunt două cutii mari

dormitorul tău din carton UE

multă UE în fiecare respiraţie

câte un escu iese şi intră

în…

Îmi place mult

să mă joc de-a baba-oarba

în ochii tăi dulci de căprui

să te găsesc doar când clipești

încolăcindu-mi gândurile

după licărul irișilor tăi

frenetici.

Sa ne căutăm umbrele vii

după ecoul pulsului din tâmple

apoi să cădem obosiți pe gânduri

fiecare pe ale celuilalt

într-o simfonie de brațe…

Strecurat

printre adevăruri,

îşi înfăşura gândurile

înotând printre cuvinte.

Ora cârtiţei

(pe marginea filmului iniţiatic „Ziua Cârtiţei”)

ora cârtiţei exactă ca efemerul din cartilaje

refuză să-mi prindă în colţi de zgură

aripa ce în diamant ştanţează nemurirea viitoare

ca o nălucă…

SUB VRAJA LUNII CE SCÂNTEIE PLOPII

C-un braţ de verde-crud mi-atinge brâul,

cu altul glezna-ţi mângâie uşor,

furat de-a rujului întins covor,

tresaltă-n şerpuiri mănoase grâul.

Timpanele să ţi le scrie cântul,

din bucla-ţi fină şi-a făcut arcuş,

să rupă struna dorului ghiduş,

în adieri prin crengi, la rugă, vântul.

Prin zumzetul curat gura mi-apropii

şi-n ciripit de aripi…

tai pântecul norilor

să curgă ploaia ca un sânge al apusului

peste copila secetei



anestezie locală

înfig ace

în ochii de un albastru trist

caut lacrima ce îi sărează

gustul buzelor sângele ...

ocna inimii pulsează apă de mare

în toracele golit de îmbrăţisări



mă caut în ţesuturile ei

un…

Cu versul de sirenă

Mă-ncântă iubirea

Chemându-mă în larg –

Cu funii de suspine

Umbra raţiunii

Mă leagă de catarg,

Iar proştii îmi astupă

Urechile cu ceară

Când glas dau înţelepţii –

Pentru a câta oară?

Satana mă-ndeamnă

Cu el să fac un compromis

Îngerul mă tămâie

Până şi în vis…

Un câine vagabond

Umblă muşcând prin gând:

Vă rog, oratori,

Vă rog vorbiţi pe…

Cireşii au muţit de-atâta ploaie

e amestec de tăcere-n  cânturi

 Strivesc covorul roz din soare

ţesut din flori crescute printre rânduri

Cerul s-apleacă sărutând pământul

e atât de alb printre copacii uzi de lacrimi

Cuvintele-şi îngroapă răsăritul

în noaptea asfinţitului iubirii.

Mătasea neagră învăluie icoana amintirii

şi orizonturile dor de atâta apă

Doar corbii-n agonie mai…

Diabolica minte urzeşte scenarii

adeseori se joacă cu gândurile

ne chinuie

noapte și zi…

Voi pronunța cuvinte

pe de-a-ntregul

căci sunt întreg

și nu-mi lipsește nici un gând,

mi-e sufletul în mine

ocupând tot spațiul

și dacă tot mai caut

poate, chiar, mai mult.

Eu m-am născut întreg

nu pe jumate,

asemeni tuturor

din jurul meu.

Vor cade nopți,

mereu pe jumătate,

peste știința șchioapă obligând,

lăsați-mă, eu știu

că doar întregul

e jumătatea celui care sunt

și dacă vreau

îmi caut și voi…

Din uluirea vieţii, întinşi pe coasta zării...

teribil în memorii hidoase trupuri cad.

Pe ceruri desenate de zgura aşteptării,

şi în prezent dorm vise ca în zadarnic vad.

Pe-ale inimii liane, nebuni în miez de seară,

dintr-o neştearsă ură prin defilări…

Sub cearcăn de vise zdrobite,

cu trup zburător ce atârnă-n abrupt…

adâncul de cupru ce-nchide

amurgul de flacără vie,

tărie deşartă… viteză de sunet,

exişti ca un gol veritabil!

Potcoavele-ţi albe tocite-s de Frâul

ce-n ultimul…

Atac de cord

ultimul meu gând înainte de-a adormi

moartea din mine

va fi către rana ta prea mare să-ţi poţi înghesui între coaste

atât efemer vindecător

prizonier al situaţiilor nerezolvabile…

ÎNGRĂŞÂND  SPAŢIUL

  *  Gabrielei Z.  *

„fi mai scurtă”

 - ai şoptit -  şi  privirea aburea spaţiul dintre noi

prizonieră căzută într-o hipnoză pasageră

câinii de prerie îmi latră pe urme în…

Cu ţigara

atârnâdu-i printre buze,

a încreţit pielea frunţii.

Scria în gând

cu litere fără înţeles,

printr-o mişcare

de rotaţie controlată,

cu vocea stinsă

în echilibrul

somnului nocturn:

tăcerea trebuie ruptă…