Atâtea bogăţii am strâns în ochii-mi blânzi şi părul nins

Dar, când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!…

Zâmbetul plin

ți-l ung pe cuvinte

ochi întind

lung pe vers

pielea ți-e odă

de zbor înainte

rima îți vine

așa bine în mers

în vin pui dulce

licoare de nebunie

și mi-e sete

poem să te beau

să-mi faci o

cafea din silabe

o mie

lingurița las-o

unde era

și hai…

ALEGERE

Fântâna albă din palmă

mudră cristică pe rouă desenată

fântâna cea neagră din gaica lunii

scăpată

culegător de roade printre ursite

cu răscruci la cingătoare

licitate...



Unde îţi vei apleca ciutura

şi-ţi vei spăla

însetările…

Ardea

ca un aragaz

fără flacără sorbind

dintr-un pahar de amintiri

cu o gură mare

cu măsele de flori

neavând o identitate clară,

desfăcându-şi mâinile a respingere

întrerupt din reflectările sale.

N-a ştiut să vadă dincolo de aparenţe…

 CÂMP  DE  MACI

dedicată Mihaelei Popa

între nelinişti răstignită  câmpul de maci    

apleacă în mine murmur de dor şi respiraţii suave de iubire

jocul de-a fi sau nu…

m-am născut în ziua când Ilie biciuia norii

Luminând uliţele satului

prima taină a fost dezlegată

lângă mine cuvintele se aşezau în genunchi

aşteptând botezul

noaptea trimiteai serafimii să-mi liniştească plânsul

dincolo de viaţa mea era o altă viaţă

plină de minciuni şi trăiri ieftine

când am deschis ochii

m-am lepădat uşor de Tine

imaginile cu sfinţi în pustiu şi femei obligate să…

Suntem condiția celei mai rapide

dintre formele conștiente

ale materiei,

ne odihnim în noi înșine

și în condiția

stării noastre de grație.

Superb și sirep

armăsarul meu mă hrănește

cu hălci

din carnea existențelor

întâlnite și nemaiîntâlnite,

uscate și bine sărate sub șa.

Astfel învățăm

să evităm totul:

nopțile și zilele,

îndestularea,

suferința și fericirea,

chiar și pe noi înșine

uneori.

De aceea nu avem…

cuvântul se lipise de inimă

pulsa în ventriculul stâng lăsând un gol imens

între căutare şi veşnicie

,,Mă botez, Întru Hristos!’’

încă de la naştere ştiam cum să trasez linii

în universul meu de gânduri

particulele de nisip circulă prin sângele destinului

stelele au drept de veto îmi urmăresc paşii

,,Înapoi-a mea, Satano!’’

lucruri mărunte îmi obosesc ochii

mă scald în iazul cu peşti de aur

noaptea…

Te-aş picta în culori iubito;

cred că sufletul ţi l-aş colora în roşu

pentru că eşti focul iubirii

care mă mistuie.

În oranj aş picta fericirea

pe care o împarţi tuturor

celor ce te cunosc;

iar bunătatea în galben.

Răbdării tale cu mine

i-aş pune - verde;

verdele crud al primăverii

în care ne-am cunoscut;

iar albastru – liniştii

cu care mă acoperi

în fiecare seară ca pe un copil,

înainte de culcare.

Tristeţii…

stai

tocmai am aflat lebăda-surpriza

vânătorul fără destinație

mi-a îmbrăcat drumul…

a nins ...

şiraguri de perle

ce leagă iubiri de etern

se deşiră-n  tăcerea din vis

şi clopote bat

într-un suflet de iarnă

a nins ...

sub nămeţi

primăveri sădesc   necuvinte…

în urma ta căldura alintului

dă-n flăcări

 

misterul buzelor îl închid în şoapte

uşa viselor se deschide

şi-mi străbate cerul frunţii adiind culori

 

nu te mira iubite că-ţi petrec vioara valurilor

acompaniind cerul

cu urmele lutului meu

 

este cald

 zâmbeşte...

 

iţi surâd

te dor

mă dori

şi-n lungul sărutului sădim panseluţe

 

aplec genunchii

ca să-nvăţăm cum se clădesc promisiunile…

te port încrustat pe rever

să ai grijă de mine

de răni

nu se lipește nici uitarea

în care anotimp

vom dansa

în care ne-am pierdut pașii

care brațe mă ascund

în umbra picturilor

când

unde

culorile sângerează

dansăm

se dezice ritmul

de clopoței

de moartea fluturilor

de zei

o singură noapte

să ducem iubirea până în…

ambra mitului crud

două fântâni şi o singură apă

acelaş izvor

şi ca să-ţi sorb sărutul nepregătit

din buzele…

A nins din nou în gândurile mele,

Și prin amurgul viselor a viscolit,

Simțind cum toate gesturile-s grele

Când toate-ncep și azi cu alt sfârșit.



Pe lângă ridul frunții fulgii se rotesc

Privind cum lăcrimează o tăcere,

Când dincolo de suflet nu-și găsesc

Răspunsuri înflorite-ntr-o durere.



Sub pleoape-aceleași păsări zboară

Purtând cu ele zbucium pământesc,

Când toate ca-ntr-o iarnă se coboară

Să plângă-atât de trist…

pe fereastra cu umbre

ai scrijelit cu unghiile roase

conturul nopții la margine de resemnare

în cadența șoaptelor aprinse

de nostalgia lui septembrie

ți-a albit liniștea în singurătate

și frunzele de alun

ți-au îngălbenit verdele ochilor

pe drumul acceptării

îndoliat cu depărtarea ei

ai botezat cu buze înmuiate în amurg

un roșu rece

de aducere aminte

și-n locul secundelor brăzdate de golul ei

ți-ai înhămat toate…

TIMP ÎNCREMENIT

a încremenit timpul

obosit să mai meargă pe clipa mea

boţind-o

aerul e nemişcat

ochiul sticleşte

nimic nu clinteşte axa miracolului

dacă dau foaia mai parcurg

încă o existenţă

timpul încă aşteaptă

împietrit

de la sursa dintâi nu vreau…

E o secetă atât de mare că

De o vreme

pomul iubirii noastre

s-a uscat

şi nu mai da roade

iar fructele sale

au devenit amare şi seci

E o arşiţă atât de profundă încât

apa lacrimilor tale

a secat în fântânile ochilor

iar tu îţi plângi…

Cu ochii

injectaţi

până în străfunduri,

a tăcut îngândurat.

În naivitatea sa

a trimis

un râs batjocoritor

pe deasupra capului.

Începuse să se abandoneze…