Din timp în timp,

umbla seara degeaba

cu neliniştea în suflet

în viaţa aşteptată.

Într-un aer puţin gânditor

cu o nepăsare uşoară,

obrajii se înroşeau

şi glasul i se îngroşa

găsind cuvinte colorate

să zugrăvească

locurile galbene şi goale

în care se strecura

să nu fie prins

în flagrant delict de ignoranţă.

Nu-i era greu să pară tare…

la ei plouă cu sânge

se scurge pe tâmplele apusului

trecând prin spirală cu tălpile încărcate

de ţărâna vremii

e cea mai simplă definiţie a omului injectat cu iluzii

căutările se opresc la poarta cu steluţe de ceară

lumina topindu-se pe buzele arse de infinit

gardul vopsit în culorile toamnei a cedat

praful se ridica până la munţii de cristal din patria mea

la sensul giratoriu m-am pierdut în mulţime

cu…

are braţe de foc şi trece prin pereţii inimii

fără să perforeze organele vitale

în ziua când l-am cunoscut

înregistra pe retina stângă

fragmente din istoria lumii

ştie cum se desprinde unghia pământului

din călcâiul nopţii

pe pânza ţesută de femeile timpului său

colecţiona amintirile

unele se cicatrizau destul de greu

altele sângerau până la cuvânt

culorile se amestecau în grabă

tabloul…

 în plimbările tale nocture

 oricum voi veni

 așa mi-au prezis ursitoarele la întâiul plâns

 - Maia, ești predestinată să însoțești îngerii

 lumina ochilor tăi va sfărma pietre

 în zborul veșnic 

 cu răbdarea mai mare 

 decât a miriștei în așteptarea ploilor

 a orașului însetat de pașii liniștii

 o să cred

 că în podul palmei tale

 cresc nopți albe

 într-un șir lung până la stele

 în…

din toamna poetului, Ioan Grigoraş

m-am aşezat la risc în toamna lui

nebună-i răscolesc rugina-n stări

nisipul cald turnat pe frunte şui

zenitu-i  veşnic lăcrimând cântări

în gheara amorţirii plâng lumini

când se topesc ruinele-n apusuri

noi rătăcim în valuri clandestini

murind iubiri brumate de abisuri

m-am întrecut in curgere uscată

să-mi răstignesc obrazu-n sete…

Paşte murga printre lanuri,

cu ochii brăzdați de fum,

căutând un murg zburdalnic,

să o ţepuiască-n drum!



După-atâta căutare,

a găsit un biet berbec

și-a sărit pe el, îndată,

să îl scape din edec!



Plecară apoi în lume,

(nu prea mult - o…

Cu câţiva peri albi

deasupra tâmplelor,

scormonea în mintea sa

strada plină de lume

ce se revărsa pe trotuar.

Un surâs crud şi vesel

îi trecu pe buze

aducându-şi aminte

într-un chip nedesluşit,

valul mulţimii

ce curgea

îngreunat de căldură.

Mergea nepăsător.

Sfidându-se,

părea că asudă

în noaptea înăbuşitoare.

Rămase

un…

tu spui cuvinte-ncâlcite

cu fluturi arunci după melci

pictezi icoane sfințite

balerine pe cai croșetezi

eu mă tem de tristețile mele

port cuvintele tale fular

mă îmbrac cu lacrimi de stele

inima-mi piatră e doar un amnar

și așa ne petrecem istoria

la porți de cer când te cerșesc

tu râzi și aștepți nemurirea

zadarnic eu strig te iubesc

                               …

ce lumi de gheaţă-n calendare îşi pun izvoarele să curgă

şi ce tăceri rătăcitoare lacrimi în val timp or să ducă

simţit-am drumu-n veri ruine cu vârsta-n ochi un colb sărat

şi cine aduna-va-n lume cioburi din sufletu-mi  cântat

mi-e zâmbetul pustiu de verde în ramă stea necunoscută

în rug al serii sens ce vede cum  viaţa-i cauză pierdută

de vor mai fi iubiri albastre care să-mi mângâie simţirea

pe destrămate punţi  de…

TRUPUL  LUMII  LA  VAMĂ

pribeag în trupul lumii sunt la vama aurie

prin văzduh rostogolesc păsări mit

dinţii tatălui meu nemuritor îmi cresc unul câte unul

licitez cu muriri răstignite pe cruci de uitare

durerile pulsânde din piatră mă răsfoiesc…

Însoţit de frică

şi cufundat în gânduri,

dormita zile de-a lungul

cu ochii pironiţi în gol

într-o febră a nerăbdării

cu faţa umflată,

asudat

şi răsuflarea grea.

În teama de singurătate

ce-ncepe

să-i dea târcoale,

anii par că se scurg

peste viaţa sfâşiată

ce geme anevoie

până la tăcerea supremă.

…………………………

Încetul cu încetul,

în minte îi…

În cerul luminat puţin,

umbrele alunecă încoace şi încolo.

Auzea vuietul surd

al ochilor ce ţipau şi urlau

cu buzele uscate rătăcind

la limita timpului şi a gândirii.

Străbătut de o căldură neobişnuită,

de teama pur şi simplu ridicolă,

cu fruntea leoarcă şi orbitele jilave,

gâfâia încet umblând brambura

şi scrutând împrejurimile.

Vedea cu ochii…

- tablou -

tăcerea cireșelor îmbujorate

așteptând cuminți culesul

pe margine verde de frunză,

cu sete vie de sacrificiu.

zgomot de licurici stelari

împăienjenind toată noaptea

neîntortocheat de liniar

ca un drum sec, de lapte.

visul, indescifrabil, peren,

pune timp fix,…

VULTURII  DIN  GRINDĂ

am rătăcit de mine într-o fântână seacă

armuri de întuneric au spintecat proscrisele dorinţe

m-au zidit cu mâluri celule din străine ţărmuri

şi plumb topit mi-a ars aripile plăpânde

genunea mi-a sorbit azurul limbii şi-a…

Umbra aleargă

cu răsuflarea înconvoiată,

îşi schimbă culoarea

cu expresia aceea pierdută

şi faţa istovită,

brăzdată de zbârcituri.

E bizar

să vezi atât de aproape

cufundat deseori

în umbre transparente

cum respiră vântul

şi inima bate puternic

când stelele sunt reci.

Totul s-a schimbat…

l-am privit în ochi

aşa cum era

gol de iubire

ciutură spartă

înţelepciunea

fântână cu lanţul rupt

cum să te mai caţeri

înspre izvoare ploaie

curată?

se-mpungea cu sfinţii în stele

de-aşezat pe umărul

drept

avan despletit

oglindă opacă

printre firidele umblătoare ale mării

cu-o mână atinsese o fărâmă de cer

cu cealaltă fura trepte

spre adânc

minţind  de a nu-i…

Mai spală-mă cu roua liliecilor în floare 

Și-n crinoline albe îmbracă al meu dor 

Cu praf de fluturi tandri mai scrie-mi o scrisoare 

Îmi înflorește gândul în liniștea sihastră 

Pe rătăcite drumuri sunt iarăși peregrin, 

Mă-ntreb dacă iubirea a-nmugurit în glastră, 

De ce suspină curcubeul când păsările-n arcul lui se-ascund

Și zările în urma-atâtor ploi deschid cărări prin depărtări,

Redesteptand fără să vrea neliniștea pietrișului pe prund

Dacă noi doi trăim aceleași frumuseți pierdute-n întristări?



Întreb ca să-mi găsesc un rost în nostalgia-acestor ploi

Ce cad mereu în viața noastră când sufletul nu le mai cere,

Iar timpu-mbatraneste-n umbre ce lăcrimează-n ochii goi

Făcând să pară…

navigasem atentă

la braț cu arbuștii de corali

dirijam spre tine

toate simfoniile neterminate…