iubire cu jumătate de măsură

cât de nefiresc alergai desculţ

prin stările clipei

o lume-nvăluită

de cascadele fumurii ale amărăciunii

înclinat de reproşuri îmi surpai malul locului…

                29.06.2007

În mine

azi s-a născut

o deznădejde,

seamănă

cu capriciile unui copil

dar, până spre seară,

voi arunca puntea

să-ntrerupă aşteptarea

din lumea mea,

a unei veşti dintr-un telefon.

nu mă pot gândi cum să înghit ciocnirea întunericului

gata să supravețuiesc până se vor spăla stelele





singură





departe de urletul celui încă nenăscut





 l-am iubit așa cum era - 

cu degetele încă muguri





nebotezat





sunt atât de nedezlegată





venise la mine cu o ruptură în zid

cu pieptul plin de mese

unde paharele erau răsturnate





și am intrat în…

iubesc oraşul dintre buzele tale

construit din cuvinte încrucişate cu săruturi

joc şotron pe străzile lui

iubirea ta e o eclipsă de soare la răsărit

o noapte prelungită în zaţul norilor

în patul meu te aşezi

ca un hoţ fără trup

mă înfăşori în tentacule

ca-ntr-un fular călduros

în cea mai viscolită zi din calendar

mă faci să te iubesc pentru a mia oară

când devii prea invizibilă să te pot uita

iubesc oraşul acesta

muşc…

tot adunând și culegând

din ce-am trăit, adun doar anii,

din ce-am iubit, doar amintirea,

din gări pustii, singurătatea,

din vise am adunat iubirea.

din toamne-am adunat tristețea,

din primăveri doar bucuria,

din…

Sunt liber,

pentru o clipă doar

din închisoarea papucilor.

Nu-i mai aranjez

pentru alţii

să-i încalţe

şi să-i poarte

spre lumea lor.

Aştept

să mă bucur

şi eu la rându-mi,

când va sosi timpul,

alt ucenic

îmi va lua locul,

să-i aranjeze

şi pe ai mei

să plec acas’,

în lumea mea.

Tu știi câți spini suspină-n trandafiri? 

La pieptul meu ești dor pe nerostiri 

Și foc de-argint. Te prind de mână.Tac. 

Îmbrățișările duc flăcări peste…

eu cea plină de atingeri invizibile

înfrunt prima zi de iarnă 

după ce ai coborât sub camera mea 

și ai început să imiți umbrele acelea fără forme 

până te-ai amestecat în tapetul gri 





se aud cântări printre ziduri 

de ai zice că s-au copt piersici 

între două foițe de tutun 





miroase a pivniță în care ard putregaiuri 





numai în jurul ochilor mai ai altarul  

unde se mai ascund încă palmele mele …

încerc acum să reconstitui

între mine şi realitate

fereastra prin care

o să privesc depărtarea, -

ea însăşi o fereastră

a sunetelor spre nesfârşit.

ştiu,

poate că e doar o iluzie…

Linişte tulburată

de târşitul papucilor prin cameră

şi-un gest vag de consimţire

aflând din gura

lividului sihastru cu ochii metalici

şi privirea ageră,

că drumul făcut în viaţă

se repetă,

se repetă mereu, neîntrerupt,

destinul… s-a înnodat.

Sincope temporale

Ecoul întrebărilor străbate închise universuri interioare,

Acolo unde…

"cine are copii pe pământ nu în gând..."

scriu

cu acea lumină

pe care o au pe chip

pruncii prea mici veniţi la biserică

atunci când le zâmbesc îngeri

de-atâta dor

de picioare mi se-anină

spinii şi mişeii

de zbor şi credinţă mă-ncearcă

iar oamenii nu zeii

un înger numai de banalitate

nu poate fi acuzat

fericite pietrele

din care se pot ridica…

Te simt ca o plutire a frunzei în cădere

Când ramurile frânte adio i-au șoptit,

Iar vântul îi sărută a zborului tăcere

Mirat că, umbra ei de soare s-a lovit.



În toamna ruginie tu nu-ți mai vii în fire

Trăind melancolia la margine de mare,

Când valul își lăsa, pe glezna ta iubire

Crescută în adâncuri din stele căzătoare.



Cu brațele întinse spre clipele ce-aleargă

Te-apropii de cuvinte cu sufletul bolnav,

Lăsând…

mi-a trebuit mult timp să înţeleg

că pantele pe care le urcam în genunchi

alături de umbre

nu erau decât încercările frigului

de a-mi pătrunde adânc şi firesc

printr-o trapă întredeschisă de vânt

cu neîncrederea-n oase

mi-ai trezit trupul unui  altfel de mers  

la lumină

după ce mi-ai bandajat juliturile

şi mi-ai mângâiat îngerii

pe aripile ferfeniţate

de  ploaile de gânduri ostile

ce-mi…

PRIZONIERĂ

încarcerată sunt în cuvântul tău iubite

şi-atâtea himere m-au strivit în cavalcade nebune

ai lăsat străjeri la poarta mea

doar zei umbroşi să-mi acopere claviatura culorilor

să nu îndrăznesc cumva să desfăşor curcubee…

Când ameninţarea

ascunsă în cuvintele

ce-l pătrundeau,

a şuierat aproape de lobul urechilor,

nu s-a zbuciumat deloc

căci a ştiut,

că îmbarcat

în trenul vieţii,

a însemnat că a ajuns

la destinaţia

de la capătul lumii.

Iubitule, m-am aşezat să-ţi scriu

despre blândeţea rugii

cu ninsori,

despre zăvorul visului pustiu…