strig

bâjbâieli neluminate

cuvintele despre tine

cad şi eu odată cu ele

strig blesteme ascuţite

urcă prin mine amintiri lungi

alb-negru te văd tot mai puţin

mai am de căzut o mie de cuvinte

pentru tine nimic din  ce am

nu a fost de ajuns să umplu

pieptul tău gol de iubire

mi-a fost mereu frică

să mor strig printre litere

cad

demult nimeni nu mă…

de tot dus

am tot apus,

de mult drum

m-am…

visele dorm cuminți

în perne parcate aiurea

sub cap interzis.

pătura îmi e mai mică

decăt frigul.

tremur a lipsă de tine

în brațe moi încrucișate.

dimineața, roiuri de fluturi

îmi bat ceasul din aripi

moale morbid.

vreau să tremur

cu brațele tale sub cap

poveste de umăr rupt

din…

Te-am cunoscut pentru că trebuia să te-ntâlnesc

Tu semănai cu cea din vis, tu trebuia să-mi fii

Răzorul sufletului meu pribeag, pe care-mi cresc

Cu rădăcini în lacrimi  petale verzi de nostalgii.



Spre tine paşii mei îşi căutau cărări prin stele

Şi nu ştiam cum să mă-npart, pe cine să iubesc,

Când anotimpurile-şi dăruiau  apusuri între ele

Şi nu ştiam în…

aștept pe alb de gând

să-mi trimiți primăvara

în zadar

în tolba-ți plină ai petale și mult albastru

dar

nu pentru mine

m-am avântat cu frenezie peste oceanul magiei

unde plecări pline de speranță s-au sfârșit

naufragiu îmi pune norii în sân

te-am primit oaspete pe divanul lui Maharișhi

ca un tot sau ne-tot senin

mă visam Șeherezada

să-mi pui ofrande la picioare

fundițe-n păr

dar tu iubite îmi…

Desculţ stau cu picioarele în iarba de şopârle

şi-ascult privighetori din mii de puncte cardinale;

un intermezzo-ascult: ,,cascada apelor din gârle”;

eterul mă-mpresoară cu zvoniri universale.

Mă doare feeria acestei dimineţi de vară;

de două suliţe pe cer, Ra se caţără-n zenit;

în arcuire curcubeică se lasă-n sară;

se-ncheie-o zi; din viitor în azi, o alta s-a pornit.

Ascult materia zvâcnind acut în contra timpuri,

nesincopat, c-o marjă mică…

Din ce în ce crucea din spate
e mai grea;
ori scad puterile din mine,
ori dealu-i mai pieptiş
şi-urcuş’-anevoios?!

De-ajuns în vârf e lege,
scop, poruncă;
ce mai contează că nu-mi place
nici scopul, nici porunca?!

Eu trebuie să urc,
atât,
fără crâcnire;
altfel,
Prea ’Naltul ar putea să creadă
că sunt un răzvrătit,
porunca i-o încalc,
şi, -
ar putea să facă dealul
mai înalt.

cu verde aprins pe la pleoape

fără pași întorși înspre urmă

nu-i așa că timpul acade

spre ultima dorință diurnă

frumoasă făptură fugară

tezește-te de dimineață

ucide-mi credința nocturnă

fă-mi sete amară de viață

genunchii strânge-i la piept

umilește-mi vena pe rug

credința e doar un drept

pășit șăgalnic…

când mă sufoc de teamă

şi cerul se coboară

strivind acoperişuri

şi cuşti de şobolan

când dăngănit de clopot

mi-e inima ce urlă

şi ochii-n întuneric

se-agaţă de tavan

eu doar o mână slabă

abia mai pot s-aşez

pe fruntea unui înger

băiatul meu

visez

şi-ncet se urcă cerul

lumină prin ferestre

îngerul meu

copilul meu

poate că Dumnezeu

chiar ne…

mă prinde de mijloc albastrul

mimând nerușinat veșnicia

de la mine până la tine inele de zale pe cărări

o să pun sărutul

între malurile gândurilor

va rotunji ceața

alergarea spre tine

dorurile

iubite

albastrul tău aleargă peste dâre albe

înnegrind roua

știu

primele cuvinte

sunt masca de bal

las răbdarea

să le dea jos de pe peretele poemului

să le îngroape în…

visurile nu fac altceva decât să mute

ziua la subsuoara macilor

să treacă tremurul stelelor

dincolo de anotimpuri flămânde

lutul înfloreşte din neastâmpărul izvoarelor

mă voi prelungi peste murmurul cailor sălbatici

să nu schimbe drumul

coama întunecată

să țină râul pe loc

îi voi arăta unde sunt petale

sau

poate nu văd dâra lăsată de nechezatul lor

nu știu să caut

te las pe tine să…

Se creponează liniştile toate…

Azi, în cuvinte, nu-mi zăresc lumina.

Răbdarea ta e-acum pe terminate.

E vremea de relaş? Să trag cortina?

În cufere de fier adun tăcerea

Şi mai dezmierd o oază de rutină.

Îmi demontez albastrul şi-adierea

Şi-n  stări răstorn o nostalgie fină

C-am răvăşit poveşti prea demodate

Şi-am scos în faţă numai anodina…

Se creponează liniştile…Toate?

E vremea despărţirii? Sting…

Nu deschide ochii timpul în zadar

Iar ora lui de noapte nu ne minte

Că moare visul pe pragul de hotar

În aşteptare mută şi cuminte.

Şi azi când clipa trece şovăielnic

Iar tăcerea în suflet se împlântă

Apune-încet în lacul de-ntuneric

O rătăcire amăgitor de sfântă

În liniştea ce acum se scurge

Ca o lumină prin umbrele subţiri

Nu mint ochii când sufletul mai plânge

Atâtea gânduri foşnind de…

te-ai născut rouă printre luceferi

inimă

pe cerul tău armura-ţi încătuşează diminețile

de teamă să nu le piardă 

misterul…

Când e amurgul sărutat de bezne

Iar pe mătasea nopţii luceferi ard

Eternul obosit se-ntinde lesne

Ca o linişte pictată pe un gard.

Se zbat priviri în căutări de doruri

Amintiri golaşe se adună-n gând

Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri 

Pe când adun suspinele flămând.

Se crapă norii în priviri de apă

Ştergând tot cerul cu unduiri de vals

Când umbra timpului ades mai sapă

Adânc durerea cu zâmbetul ei…

Lupii

eu bat la uşa ta din nou

şi-n inimă îmi urlă lupii

te vreau flămând

şi bat mereu

la poarta-ţi grea din suflet

nu-ntrebi nimic

nu zici nimic

dar ştiu că eşti acolo

râzând că plângi

tot aşteptând

să-ţi înţelegi destinul

mi-a mai rămas un lup

în piept

şi te mai strig o dată

cuvintele se sparg de cer

n-am să-ţi mai cer…

Linii paralele inegale

definesc drumuri

permisive sau nu.

zebră necălcată încă de lei

rumegând viață și moarte

în dungi verzi înclinate în sus.

eternitatea e început de infinit.

izvorul din sânge de miel

inundă fierbinte linie de cuțit

gâlgâind roșu șiroaie dulci

de sfârșit necesar.

dungă…

La ceas bezmetic, ţăcănind despotic,

Din ascunzişuri, ies iar liliecii;

Privindu-i gânditori, miraţi, culbecii,

În zori, le-admiră zborul orb, haotic.

La ceas bezmetic, piază rea, în turlă,

Mai ţipă cucuvaia lung, a jale

Şi zvon de-aramă suie-n catedrale,

Tresare teama în ghioc şi urlă.

La ceas bezmetic, lumea toată trece,

Visând la vremea albă şi înaltă;

Anoste clipe-n trupul vremii saltă

Şi-ngroapă brume în uitarea…

Tristețea străbate urma

zilelor trăite în vise

dorul sfărâmat în cuvinte

Ca să nu mă sting…